-
Încărcare
Încărcare
„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fii! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!
Vechilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voiește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!
Să se aleagă căpeteniile noastre din cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.
Nu vă leneviți, ci siliți de veniți în grabă cu toții, care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci (…) să vă faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara!
Și ce vă vor povățui mai marii Adunării, aceea să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți! Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămele de pe obrazele noastre nu s-au uscat!
Și iar să știți că nimeni dintre noi nu este slobod (…) ca să se atingă măcar de un grăunte, de binele sau de casa vreunui neguțător, orășean sau țăran sau de al vreunui locuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să se jertfească, însă al cărora nu vor urma nouă – precum n unt făgăduiți – să se ia pentru folosul de obște.
Padeș, 23 ianuarie 1821”
Acum 200 de ani!
Este Proclamația de la Padeș a Domnului Tudor! În cuvintele zilelor sale!
O istorie de mii de ani scrisă în câteva paragrafe! Concis! Adresată celor ce au vrut să o asculte și să o înțeleagă! Adresată românilor aflați într-una din cele mai crunte perioade ale istoriei românești!
Aceste cuvinte au fost cele care au speriat boierii! Pentru că în spatele acestor cuvinte s-au ridicat oamenii. Mulți! Simpli! Dar neînduplecați! Hotărâți să transforme totul în folosul tuturor! Determinați să schimbe în bine lumea lor, cea în care trăiau și care le fusese furată! Deciși să își dea viața trupească pentru ca suflarea românească ce le va urma să fie eliberată de povara robiei!
Ca OM, Domnul Tudor nu a suportat niciodată să vadă cum un alt OM este batjocorit de semenii lui! Nu ne naștem cu aceleași calități! Dar avem aceleași drepturi fundamentale!
Avem dreptul la viață! Viața ne este transformată în chin de „ai noștri”!
Avem dreptul la libertate! Libertatea ne este îngrădită de „ai noștri”!
Avem dreptul la demnitate! Demnitate ne este batjocorită de „ai noștri”!
Avem dreptul la exprimare! Exprimarea ne este cenzurată de „ai noștri”!
Avem dreptul la respect! Respectul ne este aruncat la gunoi de „ai noștri”!
Acești „ai noștri” de fapt ai cui sunt?
Neamurile boierești ai vremurilor Domnului Tudor „se protejau” plătind tribut, peșcheș sau dări STRĂINILOR! Prea lași pentru a sta drepți în fața acestora, boierii alegeau calea lașității pentru a-și asigura averea! Iar averea era adunată din munca robilor români!
Sună cunoscut? Oare în zilele noastre cine sunt „boierii”? Străinii sunt cam aceeași, nu? Iar robii au rămas tot românii!
Acum avem aleși „ai noștri”! „Boieri de seamă” ai partidelor politice! „Parlamentari” atotputernici ai pământului, apei și aerului românesc! În fapt - VĂTAFI ai străinilor! „Evoluția” societății a permis ca „tributul” lor către străini să nu mai fie plătit din averea lor! Nu! Acum „tributul” se plătește din averea tuturor! Din averea României! Peste care ei se cred stăpâni!
Atunci codrii erau îngrijiți, iar un copac tăiat fără drept aducea moartea tăietorului! Acum? Acum ei nu mai au păduri! Dar garantează prin inacțiunea ori acțiunea fățarnică a ARGAȚILOR sau garantează prin lege, că pădurea românilor poate fi tăiată fără opreliște și luată de către acei STRĂINI care trebuie să încaseze „tributul” lor! Românii nu le sunt datori acelora! Ei, „aleșii noștri” și-au ales stăpânii și forma de plată a „tributului”.
Atunci apele treceau pe pământul boierilor! Erau curate și pline de viață! Puteai bea apă direct din râu! Acum? Acum apele sunt „îngrijite” de ARGAȚII vătafilor! Ei se „asigură” că NU POȚI bea apa din râurile românilor sunt neîntreținute și că NU poți bea apa poluată de cei către care se plătește „tribut” de „aleșii noștri”.
Atunci aerul mirosea a viață! Nici măcar nu putea fi vorba ca gunoiul să se adune mormane fără să ajungă pe câmpul cu cereale! Acum? Cele mai înalte construcții, făcute sub „atenta supraveghere” a ARGAȚILOR vătafilor, sunt gropile de gunoi! VĂTAFII străinilor, acei „aleșii noștri”, privesc cu nepăsare la oamenii sufocați de mirosul și aerul infect pe care sunt obligați să-l respire!
Iată involuția evoluției de după revoluția Domnului Tudor Vladimirescu!
Atunci se numeau robi, iobagi români. Acum se numesc cetățeni! S-a redus numărul denumirilor!
Atunci se numeau boieri. Acum se numesc parlamentari, primari, consilieri! S-au înmulțit ca denumiri și „titluri”.
Atunci se numeau Înalta Poartă, Imperiul Austro-Ungar, Rusia. Acum se numesc SUA, Germania, Rusia, Franța, Olanda, Italia. Doar s-au înmulțit ca denumiri de țară!
Ce s-a schimbat în principiu? Nimic!
În fapt românii au primit o denumire unitară (cetățeni), spre a nu li se osteni mintea prea adânc încercată a boierilor cu ținerea de minte a două denumiri (robi și iobagi).
În fapt „aleșii noștri” s-a „diversificat” în funcție de „răspândirea teritorială” în boierii cei mari (parlamentarii), boierii cei mici (președinții de consilii județene și primarii) și boierii în devenire (consilierii județeni sau locali). Au mai zis „aleșii noștri” că este bine ca românii să știe că există argații (conducătorii instituțiilor publice, autorităților și companiilor aflate în subordinea acestora), pentru că în fața lor trebuie să stea sluj, umil spre a nu aduce deranj boierilor. Și s-a spus românilor că dijma se plătește la argați ca să poată trăi în liniște, iar argatul spune românilor care este boierul pe care „îl alege singur” dacă vrea să-i meargă bine.
Străinii? Sunt aceeași Mărie cu altă pălărie!
Ei, străinii, doar iau, fără a da! Iar dacă se prefac că dau, iau și de zece ori mai mult!
Ei, străinii, doar promit, fără a face! Iar dacă se prefac că fac, iau în contul prefăcătoriei de zece ori mai mult decât ne-ar costa să facem noi!
Lor, străinilor, pur și simplu nu le pasă de români. Le pasă doar de cei ce le pot asigura „încasarea”. De „aleșii noștri”! Restul sunt cantități neglijabile, cel mult vandabile pentru organe. Carcase pline de organe pe care le pot cumpăra pe nimic spre a le vinde pe bani frunoși „aleșilor lor” sau „binefăcătorilor lumii”.
Țara Românească din vremea Domnului Tudor era devastată cu focul, sabia și moartea. România de acum este devastată cu legea, corupția și moartea lentă! Am evoluat, nu-i așa? Acum românii mor lent!
Atunci fanarioții, străinii erau asemănați șerpilor! Și le-a fost tuturor clară comparația!
Acum „boierii”, vătafii fanarioților, se pot asemăna cu gândacii! Îi dai afară din casă spunându-le să „cucerească” altă casă! Și se întorc după câteva zile, victorioși! Și cu 10.000 de prizonieri de hrănit! Pare că sunt o molimă de nestăvilit!
Atunci, românii s-au ridicat și au făcut prăpăd în rândul boierilor! Cu arma, cu furca, cu coasa sau cu lancea.
Și tot atunci s-a născut și primul steag românesc cu tricolor ca simbol al Adunării Norodului de la 1821. Știați?
Atunci românii au ales să se unească acolo unde „află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara!” Și s-au unit! Și-au ales „căpeteniile noastre din cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.”
Au trebuit să se unească trădători din trei țări pentru a putea ucide „răzvrătitul” Domn Tudor: turcii, grecii și rușii!
Rând pe rând românii au ridicat mai apoi troițe, monumente și statui marelui Domn Tudor, oriunde acesta a sădit speranța în sufletele lor. Toate însemnele vechi de pomenire ale „răzvrătitului” au aceeași bază: grămada de pietre pe care au fost așezate! Piatra lângă piatră! Piatră peste piatră! Până când s-a înălțat crucea, statuia sau bustul Domnului Tudor!
Pentru majoritatea „românilor cei noi”, tineri sub 35 de ani, importanța acțiunii Domnului Tudor Vladimirescu aproape că și-a pierdut semnificația, ascunsă fiind de evenimente mult mai bine promovate la „circoteca TV”: scandaluri sexuale „de dragoste chioară și amor ghebos”, licurici de moment ai unei relații neplătite la zi, etc.
Există însă generațiile care ar trebui să transmită mesajul de îndemn la acțiune pe care Tudor Vladimirescu la adresat explicit românilor. Pierderea mesajului prin inacțiune este modalitatea cea mai sigură de a trece în uitare primul naționalist român care a generat renașterea armatei române moderne.
Mâine, 24 ianuarie, sărbătorim Unirea Principatelor Române!
Simbolic spus: în 23 ianuarie românii și-au ridicat capul din țărână și în 24 ianuarie s-au unit!
Azi, 23 ianuarie 2021, îndemn toți românii să își ridice capul cu mândrie românească și să își ridice piatra care simbolizează statornicia în semn de prețuire pentru Domnul Tudor Vladimirescu!
Mâine, 24 ianuarie 2021, îndemn toți românii să pună piatra ridicată azi, pentru fi la temelia Zidului Unirii pe care să-l ridicăm în fața fiecărei primării în cinstea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza!
Uniți suntem un zid de netrecut! Dezbinați suntem puși la zid în fiecare zi!
Și pentru că eu cred că pot fi exemplul bun pentru alți români, voi depune câte o piatră în 23 de localități. Vă aștept ca să punem împreună o piatră simbolică sau fiecare dintre dvs. să pună o piatră alături de cea pusă de mine!
Traseul (localități și ore) este aici: https://www.facebook.com/events/400689737709354