22 Decembrie...

În urma cu treizeci și unu de ani, data de 22 Decembrie 1989, era într-o zi de vineri, iar anul acesta este marțea!...

Da, pentru ca, eroii noștri martirizați atunci, în vinerea mare a neamului nostru au înviat în duminica biruinței noastre: vieții asupra morții și a libertății asupra robiei!...

Da, iar în toata aceasta perioada de acum, noi ne rugăm, pentru ei, ca Dumnezeu sa-i învrednicească de lumina cea neapusa și neînșirata a Slavei Sale celei cerești și veșnice!...

Că destul au stat în întunericul ideologiei atee, ei, care au strigat că „Dumnezeu este cu noi!..."

Și, da, mai trebuie să facem (încă) ceva: să (le) respectam/cinstim și prețuim demersul pentru care au ieșit atunci, ei, cu piepturile goale (dar, de fapt, pline) în fata tancurilor, mașinilor blindate și (a) gloanțelor!...

Care obiectiv?

Acela al întreținerii, păstrării și cultivării libertății, dobândită, în acele zile, cu atâta jertfă și sacrificiu, cu prețul vieții atâtor eroi, care, l-au mărturisit, atunci, pe Dumnezeu, în Rugăciunea domnească "Tatăl nostru"!...

Da, ei au crezut, cu convingere și (cu) tărie că "vom muri și vom fi liberi", și au mai conștientizat (încă) ceva: că în fața morții, în fața vieții și a libertății, noi, toți suntem egali sau, cel puțin, așa ar trebui sa fie!...

Dacă 1 Decembrie este ziua noastră națională, a României (re)întregite, 22 Decembrie este ziua României dezrobite și eliberate, de sub jugul comunist și, atenție: ea, astfel trebuie să fie și să rămână: liberă, dezrobită, independentă și, deci, neatârnată!...

Altminteri, zadarnică este jertfa/moartea lor, zadarnică viața și existenta noastră!...

Dumnezeu să-i ierte, să-i așeze cu drepții și să-i numere cu sfinții și (cu) aleșii Săi!...

Pomenirea lor din neam în neam, în vecii vecilor!... 

Iar pe noi, cei ramași, încă, (pe) aici, să ne întărească, să ne miluiască și să ne mântuiască!

Amin!...