Încărcare
Prezentul document reprezintă analiza juridică efectuată de către subsemnata Avocat MARINA-IOANA ALEXANDRU – co-autor al amendamentelor la acest proiect de lege, din anul 2017 și până în prezent, provenite din partea ONG-urilor care și-au asumat semnalarea tuturor ne-legalităților cuprinse în acest act normativ ce se vrea de către autoritățile statului a fi legiferat și care au fost însușite de către toți acei parlamentari responsabili.
Această analiză este corelată cu argumentele Asociației MEDICI pentru CONSIMȚĂMÂNT INFORMAT” expuse în scrisoarea deschisă adresată Comisiei pentru Sănătate și Familie a Camerei Deputaților , înregistrată anterior ședinței de raport din data de 02 martie 2020 (împreună cu amendamentele mai sus menționate), cu opiniile unor colegi juriști și raportat la dispozitiile imperative ale legii fundamentale a României – CONSTITUTIA, Codul Civil, Legea drepturilor pacientului, Codul de etică și deontologie medicală, precum și la Tratatele și Convențiile internaționale la care România a aderat.
Referitor la proiectul de lege privind „ORGANIZAREA și FINANTAREA ACTIVITATII DE VACCINARE A PERSOANELOR DIN ROMÂNIA” ce se dorește a fi adoptat, aduc la cunostință următoarea situație de fapt și de drept ce este imperios necesar a fi cunoscută de către toată populația țării, astfel încât să nu se poată spune că nu s-au știut efectele juridice periculoase pe care acest act normativ le produce datorită încălcării drepturilor și libertăților omului.
VACCINAREA, așa cum este definită în proiectul de lege la art. 3 pct. o), “este un act medical de administrare a unui vaccin”, iar unul dintre principalele obiective ale activitatii de vaccinare este “controlul bolilor prevenibile….” – deci este un act medical profilactic imunologic.
Textul proiectului de lege este superficial și incomplet cu privire la “situațiile epidemiologice speciale” și denotă o lipsă de discernământ, prin faptul că nu se precizează nici un fel de detaliu despre procedura aplicabilă în aceste de situații, aceasta lăsând loc posibilității de a se genera multiple abuzuri din partea statului prin autoritățile desemnate spre a duce la îndeplinire vaccinarea populației.
În textul proiectului de lege noțiunea de “Calendar național de Vaccinare” nu este clarificată, cum nu este specificată nici necesitatea informării corecte și complete cu privire la vaccinare și la riscurile asociate acesteia.
Proiectul de lege transformă vaccinarea dintr-un act medical realizat cu scop preventiv într-un act administrativ prin care medicul va fi obligat să administreze vaccinuri unui pacient obligat să le primească, fapt ce alterează până la dispariție relația medic-pacient.
Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România încalcă Convenția de la Oviedo, Codul de deontologie medicală, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului.
CONVENŢIA EUROPEANĂ din 4 aprilie 1997 pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, cunoscută cu numele scurt de Convenția de la Oviedo.
România a ratificat această Convenție în anul 2001.
Art. 5 din Convenția de la Oviedo precizează: „O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză. Această persoană primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul”.
Art. 2 din aceeași convenție precizează: „Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”.
Art. 11 din Codul de Deontologie Medicală:
Acordarea și retragerea consimțământului
(1) Nicio intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.
(2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.
Articolul 4 din Codul de Deontologie Medicală:
Primordialitatea interesului și a binelui ființei umane
În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.
Proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor în România are articole care prevăd obligativitatea vaccinării și prezumă consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat. (art. 6, art. 13 și art. 21 din proiectul de lege)
Ființa umană este o ființă vie care posedă voință liberă, ratiune și simtire și care are dreptul inviolabil și imuabil de a dispune de ea însăși - principiu fundamental care este statuat inclusiv prin texte de lege, ceea ce determină imposibilitatea supunerii ființei umane la un act medical împotriva propriei voințe.
Consimțământul pentru nici un tratament nu poate fi prezumat și mai mult decât atât este interzis a fi viciat.
Din punct de vedere juridic, consimțământul nu se poate prezuma nici măcar în cazul celor care nu au capacitatea de exercițiu, deoarece în numele acestora își exprimă consimțământul reprezentanții legali, tutorii și implicit autoritatea tutelară.
UNICUL moment în care se prezumă că o persoană și-a dat consimtamntul este atunci când, trebuie să i se salveze viața în urma unui accident biologic sau mecanic extern, acesta fiind în stare de inconștiență, dreptul la viață, la integritate fizica și psihica a persoanei fiind garantat.
Existența capacității de exercițiu este condiționată de existența discernământului, care la rândul său reprezintă aptitudinea psihica a persoanei de a avea reprezentarea consecințelor faptelor și actelor pe care le întreprinde.
***A prezuma consimțământul populatiei, printr-un text de lege și mai ales în contextul înfăptuirii unui act medical, înseamnă a declara întreaga populație a țării ca fiind total lipsită de discernământ, iar pe cale de consecință, având în vedere că întregul bord al conducerii României face parte din populația țării, implică în mod absolut că toti guvernanții, parlamentarii, conducerile autorităților de stat să fie declarate ca fiind lipsite de discernământ!!!
A SE REȚINE !!! Actul medical este un serviciu oferit (nu impus) la solicitarea oricărei persoane care cere, aflate în nevoia de a-si proteja starea de sănătate, indiferent dacă dorește să o facă preventiv sau terapeutic, motiv pentru care, consimțământul acesteia trebuie să reprezinte acordul de voință informat, liber exprimat, expres, neechivoc și neviciat prin niciuna dintre formele viciului de consimțământ, respectiv eroarea, violența, dolul(viclenia) și leziunea.
Prin prezentul proiect de lege astfel cum dolosiv a fost “amendat” de către Comisia de Sănătate a camerei Deputaților, se induce ideea că se renunță la sintagma de “consimțământ prezumat” fără a se spune că în realitate pretinsele modificari introduc conceptul ascuns de “consimțământ viciat” al persoanei.
În acest sens, vă solicit să retineti că următoarele aspecte enunțate mai jos și care se regăsesc în prezentul proiect de lege, constituie formele absolute ale viciului de consimțământ, respectiv:
- eroarea = falsa prezentare a realității,
- dolul(viclenia) = inducerea în eroare a unei persoane cu scopul de a o determina să încheie un act (în speță medical),
- violența = amenințarea unei persoane cu un rău (ex. sancțiunile, coerciția) care-i produce o frică ce o determină să incheie un act (în speță medical) pe care altfel nu l-ar fi încheiat,
- leziunea = disproportia vădită de valoare dintre două prestații,
prin intermediul cărora o minoritate legiuitoare a hotarât în numele nostru să ne smulgă consimțământul:
- prin obligarea la actul medical al vaccinării ;
- prin aplicarea în mod repetat și fără limită a sancțiunilor excesiv de grave și dure ce se vor a fi luate împotriva acelor persoane fizice și juridice presupuse că ar urma să refuze actul medical al vaccinării;
- prin efectele juridice grave pe care le produc sancțiunile excesive și aplicate în mod repetat și fără limită asupra acelor persoane fizice și juridice care refuză actul medical al vaccinării;
- abilitarea autorităților de a face campanii de convingere periodic, în vederea vaccinării;
- crearea unei noi categorii de infractori: părinții care optează să nu își vaccineze copilul (art. 73 din proiectul de lege), în condițiile în care vaccinarea însăși prezintă riscuri de îmbolnăvire sau deces, aspecte menționate în chiar prezentul proiect de lege, cât și în prospectele vaccinurilor;
- atacul la autoritatea parintească și la interesul superior al copilului prin amenzile excesive și invers proportionale cu fapta părinților care refuză vaccinarea copiilor, fapt ce privează întreaga familie și implicit pe copii de mijloacele elementare de existență (art. 71 din proiectul de lege);
- favorizarea de către statul român a interesului comercial și economic al companiilor producătoare și distribuitoare de vaccinuri prin faptul că li se dă voie neîngrădit să desfășoare campanii de promovare a vânzării de vaccinuri, fără obligarea acestora de a transmite informații corecte și complete cu privire la produsul vândut, respectiv de a fi informată populația în egală masura cu “avantajele” cât și cu dezavantajele vaccinurilor ;
- propaganda furnizorilor de servicii media și audiovizual care prin lege vor avea obligația de a promova gratuit campaniile de vaccinare ale Ministerului Sănătății aflat în parteneriat cu companiile producatoare și distribuitoare de vaccinuri (art. 77 din proiectul de lege);
- omisiunea obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a informa în condiții etice de neutralitate și imparțialitate, corect și complet persoana care se vaccinează, cu privire la raportul risc-beneficiu pentru fiecare vaccin și de a pune la dispoziția acesteia a prospectului substantei vaccinale ce conține compoziția vaccinurilor, reacții adverse postvaccinale și contraindicatii;
- omisiunea obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a efectua o anamneză familiala detaliată precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize imunologice) a persoanei supuse vaccinării, anterior efectuării acestei proceduri;
- omisiunea obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a-si asuma în scris - înainte de efectuarea actului medical al vaccinării - înregistrarea și de a raporta toate efectele adverse ale vaccinului administrat suportate și relatate de către persoana vaccinată, indiferent de momentul survenirii în timp a acestui efect fata de momentul vaccinării, în condiții de totală confidențialitate și fără teama de consecințe punitive precum cele de la art. 59 din acest proiect;
- omisiunea obligației medicului vaccinator de a răspunde civil și penal, inclusiv pentru acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate pacientului în cazul survenirii unor efecte adverse, dacă nu a informat corect și complet astfel încât subiectul vaccinării să poată decide liber și neviciat;
- omisiunea obligației răspunderii civile și penale a producătorilor de vaccinuri, a importatorilor, a distribuitorilor, a decidenților și a tuturor persoanelor și entităților implícate în activitatea de vaccinare a persoanelor;
- inființarea GTCAV (art. 37-38 din proiectul de lege) ca un fel de jandarm sanitar ce urmează să limiteze decizia profesională a medicului vaccinator, încălcându-se astfel principiul independentei profesionale a medicului, principiu care îi permite acestuia să recomande doar acele tratamente medicale care slujesc cel mai bine interesului și stării de sănătate a pacientului;
- sancționarea medicilor care pe baza studiilor efectuate, cu proprie constiință, în conformitate cu normele deontologice, își exprimă liber părerea despre vaccinuri (art. 60 din proiectul de lege);
- răspunderea (deci nu decizia) părintelui de a prezenta copilul la vaccinarea obligatorie, fără anamneza familială detaliată precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize imunologice), anterior văccinarii, și fără o informare corectă și completă pro și contra vaccinare ;
- prevederile cu privire la raportarea copiilor nevaccinati, condiționarea accesului acestora la sistemul de învățământ în funcție de situația vaccinală și crearea premiselor discriminării acestora în colectivitati (art. 62-66 din proiectul de lege);
- acuzarea părinților de “neglijență medicală” dacă nu doresc să își vaccineze copilul (art. 66 pct. e) din proiectul de lege), fără a se ține cont că aceștia sunt factorul de decizie dacă copilul urmează sau nu a fi vaccinat, la recomandarea medicului care consultă copilul;
- prezumarea consimțământului la actul medical obligatoriu, de a fi vaccinat, fără anamneză familială detaliată precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize imunologice), anterior vaccinării, și fără o informare corectă și completă pro și contra vaccinare;
- îngreunarea procesului de obținere a eventualelor despăgubiri pentru vătămarea postvaccinală prin birocratizare, în defavoarea evidentă a pacientului;
- omisiunea obligării Ministerului Sănătății la întocmirea unui plan de predictibilitate bugetară cu privire la súmele pentru decontarea investigațiilor și analizelor medicale efectuate înainte de vaccinare, în baza solicițării medicului care consultă pacientul, precum și cu privire la sumele necesare pentru despăgubirea persoanelor vătămate de vaccinare (art. 28 din proiectul de lege);
- obligarea angajatorului la achitarea costurilor vaccinurilor pentru angajații săi și sancțiunile pentru refuz, în condițiile în care acesta, oricum este obligat prin lege la plata contribuției privind asigurările de sănătate ale salariaților (art. 35 și 71 din proiectul de lege);
Proiectul de lege îngrădește exprimarea opiniei profesionale a medicilor, asistenților medicali și farmaciștilor.
Practic, personalul medico-sanitar este indirect descurajat să recunoască și să raporteze eventualele reacții adverse postvaccinale, fiind amenințat să se supună obligativității vaccinării. (Art. 59 coroborat cu art. 71 din proiectul de lege).
Proiectul de lege limitează independența profesională a medicului, birocratizează procesul de stabilire a reacțiilor adverse postvaccinale și a contraindicațiilor la vaccinare. (Art. 10 din proiectul de lege)
Recomandarea medicului care consultă pacientul/copilul, care deține toate informațiile cu privire la acesta și care are competența exclusivă de a certifica contraindicația la vaccinare, este anulată și înlocuită de către certificarea realizată de Comisia Județeană de Vaccinare de pe raza teritorială a domiciliului pacientului/copilului.(art. 22 din proiectul de lege)
Tipurile de reacții adverse postvaccinare și măsurile compensatorii se vor stabili prin Hotărâre a Guvernului (art. 10 pct. 2 din proiectul de lege) și reprezintă practic o metodă prin care Guvernul va alege aleator un mic număr de reacții adverse pe care le va considera eligibile pentru eventuale despăgubiri bănești, ignorându-le pe toate celelalte.
Confirmarea reacțiilor adverse postvaccinale este dată în sarcina unor comisii județene, inființate prin aceasta lege, ca și Comisii Consultative ale Ministerului Sănătății.
Aceste Comisii Consultative ale Ministerului Sanatatii, denumite Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare (GTCAV) urmează a fi remunerate de la bugetul de stat în paralel cu structurile abilitate, deja existente (art. 28 pct. d) din proiectul de lege).
Grupul Tehnic de Coordonare a Activitatilor de Vaccinare (GTCAV) se inființează ca un fel de jandarm sanitar ce urmează să limiteze decizia profesională a medicului vaccinator, încălcându-se astfel principiul independenței profesionale a medicului statuat prin art.6 al Codului de etică și deontologie medicală care spune așa:” medicul este dator să stăruie și să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rătiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ”.
Este prevăzută superficial doar posibilitatea acordării unor eventuale despăgubiri persoanelor vătămate de reacțiile adverse postvaccinale cu condiția să fie dovedită relația de cauzalitate dintre vaccinul administrat și starea ulterioară a pacientului (art. 10 din proiectul de lege).
Medicului care consultă pacientul/copilul, prin încălcarea principiului autonomiei profesionale, i se ia dreptul și competența la diagnosticarea reacțiilor adverse postvaccinale și la stabilirea relației de cauzalitate dintre vaccinul administrat și starea ulterioară a pacientului (ca și în cazul contraindicațiilor la vaccinare), acest act fiind dat în competența GTCAV , fapt care conduce inevitabil la îngreunarea procesului de obținere a eventualelor despăgubiri pentru vătămarea postvaccinală prin birocratizare, în defavoarea evidentă a pacientului. (art. 10 pct. 3 din proiectul de lege).
Prezentul proiect de lege conține o serie de măsuri de constrângere și sancțiuni (art. 71-73 din proiectul de lege) dacă persoana adultă sau părintii copiilor refuză vaccinarea.
Prezentul proiect de lege pune semnul egal și induce confuzia între decizia părintelui de a alege sau nu vaccinarea copiilor și neglijarea copiilor de către părinți.
Orice persoana are DREPTUL, nu obligația, să acceseze serviciile puse la dispoziție de către stat, în vreme ce statul are OBLIGAȚIA de a le furniza și de a le oferi acces cetățenilor la aceste servicii, în schimbul contributiilor plătite de aceștia la bugetul de stat.
Prezentul proiect de lege prevede obligații și sancțiuni excesive și abuzive doar pentru populație - adulți și copii ce urmează a fi supuși fără discernământ și în masă la un act medical obligatoriu pentru care, tot prin textul de lege, se presupune că acestia și-au dat consimțământul.
Aceasta înseamnă încălcarea dreptului și libertatii persoanei de a dispune de ea însăși, în cazul adulților, iar în cazul copiilor, se încalcă dreptul părintelui de a proteja interesul superior al copilului, prin obligațiile ce-i revin de a asigura copilului o dezvoltare fizică normală, veghind asupra sănătății acestuia.
Prezentul proiect de lege nu conține nici o prevedere imperativă prin care să se impună ca autoritățile competente desemnate spre a duce la îndeplinire vaccinarea populației, să fie obligate să efectueze procedurile și investigatiile de specialitate pentru testarea imunității fiecărui subiect în parte ce urmează a fi vaccinat, anterior vaccinării, pe cheltuiala exclusivă a statului, în condițiile în care acesta (statul) impune obligarea populației la vaccinare în masă.
Actul medical al vaccinării ar trebui să fie făcut exclusiv în funcție și raportat la rezultatele testelor imunologice.
Nu se ține cont de faptul că fiecare fință umană este unică, cu propriile particularitati biologice, patologice, psihologice, emoțional-afective, etc.
Prezentul proiect de lege nu conține nici o garanție suficientă și/sau rezonabilă împotriva riscurilor sau reacțiilor adverse ale vaccinării.
Astfel riscul vătămării corporale și a sțării de sănătate a persoanelor este iminent, dacă acestea, la momentul vaccinării, nu au cunoștintă de existența unor afecțiuni în corpul lor, pentru care vaccinarea este total interzisă, conform studiilor publice de specialitate la nivel mondial.
Prezentul proiect de lege nu conține nici o prevedere imperativă prin care să se impună ca producătorii de vaccinuri, transportatorii și distribuitorii de vaccinuri, medicii și autoritățile competente desemnate spre a duce la îndeplinire vaccinarea populației, să fie obligate să răspundă în vreun fel în cazul vătămărilor suferite de pacienții care prezintă reacții adverse postvaccinale.
Practic, prin prezentul proiect de lege ce se dorește a fi legiferat, statul nu are nici o obligație și nu își asumă responsabilitatea în nici un fel în caz de vătămare corporală si/sau deces al pacientului.
Prin prezentul proiect de lege se favorizează interesul comercial și economic al companiilor producătoare și distribuitoare de vaccinuri prin faptul ca li se dă voie neîngrădit să desfășoare campanii de promovare a vânzării de vaccinuri, fără mențiunea clară și expresă a modului de transmitere a informațiilor, ceea ce presupune o informare a populației exclusiv cu efectele “benefice” ale produsului vândut, prin omiterea contraindicatiilor și a efectelor adverse cauzatoare de prejudicii, fapt ce constituie un factor garantat de viciu de consimțământ al consumatorului de vaccin. (art. 11 din proiectul de lege)
Prin prezentul proiect de lege furnizorii de servicii media și audiovizual au obligația să promoveze gratuit campaniile de vaccinare al Ministerului Sanatatii (art. 77 coroborat cu art. 11 din proiectul de lege) care este în parteneriat cu companiile producătoare și distribuitoare de vaccinuri.
În concluzie, prin obligarea la vaccinarea în masă și fără discernământ din partea autorităților de specialitate abilitate, a persoanelor din România, precum și prin sancțiunile aplicate persoanelor fizice, juridice și părinților care refuză vaccinarea, deși aparent, la nivel declarativ, scopul prezentei legi este acela de a “asigura dreptul la sănătate individuală și colectivă”, în fapt , prin însăși cuprinsul ei se încalcă în mod flagrant dreptul pretins a fi apărat.
Pe lângă vicierea consimțământului în aproape tot cuprinsul textului de proiect de lege, sunt încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului, statuate în Constitutia Romaniei, după cum urmează :
Art. 22 –(pct. 1) Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
Art. 23 - (pct. 1) Libertatea individuală și siguranta persoanei sunt inviolabile.
Art. 24 - (pct. 1) Dreptul la apărare este garantat.
Art. 26 - (pct. 2) Dreptul persoanei de a dispune de ea însăși.
Art. 29 - Libertatea conștiinței
(pct. 1) - … nimeni nu poate fi constrîns să adopte o opinie … contrar convingerilor sale. (pct. 2) - Libertatea conștiintei este garantată.
(pct. 6) - Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.
Art. 30 - (pct. 1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Art. 31 - (pct. 1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(pct. 2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(pct. 4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Art. 32 - (pct. 1) Dreptul la învățătură este asigurat prin….
Art. 34 - (pct. 1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat .
Art. 48 - Familia (pct. 1)….părinții au dreptul și îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.
Coroborate cu:
LEGEA 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Art. 2 pct. (2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viata de familie.
(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legatură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.
Art. 5 pct. (2) - răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților;
Pct. (4) - intervenția statului este complementară
CODUL CIVIL: Conținutul autorității părintești este prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 487 din Codul Civil, care spune: “Părintii au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercițării corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
În ceea ce privește intervențiile medicale asupra unei persoane, Codul Civil, la art. 67, dispune imperativ că ,,nici o persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
LEGEA nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;
TRATATUL PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE referitoare la protecţia sănătăţii umane şi dreptul la respectarea statutului, identităţii religioase și cofesionale a bisericilor, asociatiilor și comunitatilor crestine.
DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI cu privire la dreptul la viaţă şi libertate, dreptul la protecţia vieţii personale şi de familie împotriva oricăror imixtiuni arbitrare, dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării;
CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi dreptul la libertatea de exprimare;
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertatea de exprimare, drepturile speciale ale copilului.
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI referitoare la dreptul inerent la viaţă, dreptul la libertatea de opinie, dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la protecţia copilului împotriva oricăror forme de violenţe şi vătămări;
TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.
Nu pentru ideea vaccinării se ridică opoziția, ci efectiv datorită faptului că decizia omului de a se vaccina sau nu, în totală și reală cunoștință de cauza, este un act de dispoziție personal care privește existența și integritatea fizică a acestuia, conferindu-i dreptul inviolabil și inalienabil la viață și sănătate.