Cănd cetățeanul votează fără participare la buget

În cele două articole anterioare: Votul - libertate fără răspundere? și Îmi asum răspunderea ... s-a prezentat o perspectivă asupra calității de cetățean cu drept de vot și o propunere de alegere a parlamentarilor într-o democrație directă prin mandat asumat.

Considerăm că dreptul de a ocupa un loc în Parlament este câștigat mult prea ușor. Iar obligațiile pe care le are ocupantul unui loc în Parlament față de cetățeanul care a votat lista „în devălmășie” sunt atent încălcate și expres evitate. Promisiunile înainte de alegeri, în campaniile electorale, sunt pline de „realizări” și „obiective” care se vor atinge în mandatul care urmează. Practica ne-a demonstrat fără putință de tăgadă că odată ajunși în Parlament, promitenții „minunilor” din campania electorală, se ocupă de cu totul alte probleme „lumești”: mai aprobă o tăiere de pădure, mai acceptă câte o jignire de la alte țări, mai dau un gaz pe degeaba, mai prelungesc un contract de exploatare, mai scutesc o multinațională de la plați, mai susțin o bancă, etc. După cum dictează interesele, dar nu ale cetățenilor români, cu ale altora, de obicei contrare!

Săracii ocupanți de loc în Parlament, abia au timp să respire, obosiți fiind de căutarea unui loc de muncă mai bine plătit la o multinațională sau la o societate cu capital de stat pentru cine știe ce neam mai apropiat sau mai îndepărtat. Motivele de stres pe care le au sunt întotdeauna altele decât ducerea la îndeplinire a „promisiunilor” de „realizare” a „obiectivelor” propuse în campania electorală.

Și cum să se mai ocupe de îndeplinirea promisiunilor, când conducerea partidului care l-a pus pe lista de candidați îi cere să voteze altfel decât a promis și el și partidul lui. Pentru că interesul lui personal este mai prejos decât interesului de partid. Într-o lume rațională, interesul de partid ar trebui să fie suma intereselor personale ale membrilor săi. Ridicol este când vedem cum se bălăcăresc în public membrii „marcanți” ai aceluiași partid, reproșându-și, în funcție de televiziunile sau presa „deținută” de fiecare, abordări total diferite ale aceluiași subiect! Și stai să te întrebi: „Ăștia chiar știu ce vor? Cum pot fi ei în același partid? Unii vor rezolvare „de dreapta” și alții vor rezolvare „de stânga” a unei probleme! Iar partidul lor este de ...(nu contează dacă stânga sau dreapta)”.

Așa cum este deja știut, „listarea” unei persoane pe listele unui partid, mai ales dacă acest partid este parlamentar, este o operație „simplă”: care dă mai mult câștigă! Și este normal să „facă eforturi” pentru a câștiga, pentru că oricât ar „da la partid” primește cu vârf și îndesat după alegeri. Iar „recuperarea” se face de obicei din ... ați ghicit ... „micile” afaceri cu statul sau din „sponsorizările” primite de la multinaționalele care vor un anumit text de lege să fie aprobat!

După cum vedem cu toții, politica este afacere „pură”: candidații promit câte în lună și în stele, dar după ce sunt aleși, fac exact cum dictează cel care plătește mai bine! Să zicem că ar fi normal (deși nu este) ca parlamentarul să respecte cerințele impuse de cel care îl plătește mai bine. Dacă aceasta ar fi normalitatea firească, atunci rațional ar fi ca parlamentarul să reprezinte numai acea persoană care îl plătește. Sau numai acele persoane care îl plătesc!

Spuneam în articolele anterioare că un loc în Parlament ar trebui să fie ocupat de acel candidat care acumulează minim 50.000 de mandate din partea cetățenilor. Dacă la începutul unei luni calendaristice, parlamentarul nu mai are cele minim 50.000 de mandate, nu ar trebui să mai ocupe un loc în Parlament.

Ca să fie evitată situația în care unul plătește „cât pentru toți” și vine cu o ciurdă de 49.999 de „votanți” în sacoșă pentru a „numi” un candidat drept ocupant al unui loc în Parlament, s-a propus ca, din impozitele fiecărui cetățean cu drept de vot care alege un candidat, să fie alocată o sumă fixă, strictă, egală cu 0,02% din valoarea salariului minim pe economie la data respectivă:

Art. 46 - Mandatul de reprezentare din partea cetățenilor:

1. Se acordă de fiecare cetățean român cu drept de vot în mod explicit în favoarea unui singur parlamentar.
2. Se transmite printr-o declarație depusă la Avocatul Poporului prin care identifică în mod unic persoana care îl va reprezenta în Parlament începând cu data specificată în declarație.
3. Se poate modifica numai de către cetățeanul cu drept de vot în favoarea altui candidat o singură dată pe lună calendaristică, cu aplicare începând din prima zi calendaristică a lunii următoare.
4. Prin mandatul de reprezentare acordat, cetățeanul își exprimă acordul cu privire la alocarea din taxele și impozitele plătite de el a unei sume fixe de 0,02% din valoarea salariului minim brut pe economie pentru fiecare lună, necesară constituirii bugetului lunar alocat persoanei mandatate.

În felul acesta se va constitui, conform propunerii:

Art. 48 – Locurile în Parlamentul României sunt ocupate cu respectarea următoarelor condiții:

...

(6) Bugetul parlamentarului

1. Valoarea acestuia este dată de numărul de mandate de reprezentare pe care le adună pentru fiecare lună în plus.
2. Se pune la dispoziția parlamentarului în prima zi lucrătoare a lunii calendaristice, cu excepția impozitelor și taxelor corespunzătoare salariilor care urmează să fie plătite din acest buget.
3. Parlamentarul are obligația de a folosi bugetul pentru:
   1. Constituirea fondului de salarizare pentru propria persoană și pentru personalul pe care îl va angaja;
   2. Acoperirea cheltuielilor de consultate a cetățenilor.
   3. Acoperirea cheltuielilor cu deplasările, cazările, diurnele și orice alte cheltuieli sunt considerate utile.

Cu alte cuvinte, s-a propus stabilirea unei sume unice, preluată din impozitele fiecărui plătitor de impozite din care se constituie bugetul de funcționare al parlamentarului. Astfel cei care nu plătesc impozite au dreptul de a vota, dar candidatul care nu are bugetului minim asigurat nu poate ocupa un loc în Parlament.

În situația în care „unul cu bani” vrea să vină și cu „sacoșa de votanți” ar trebui să plătească impozitele ș taxele celor din sacoșă la nivelul salariului minim pe economie. Credem că ar fi un beneficiu pentru bugetul de stat să apară „ăla cu bani” care să plătească impozitele și taxele restului de 49.999 votanți din sacoșă, la nivelul salariului minim pe economie.

Folosirea acestui mecanism asigură o diminuare semnificativă a riscului de „cumpărare de loc” în Parlament. Totodată s-ar reduce impactul cetățenilor cu drept de vot prezentați în articolul Votul - libertate fără răspundere?.

Având în vedere cele de mai sus, credeți că vi se vor mai arăta două degete de la tribună, sau rudele dvs. vor mai fi categorisite ca fiind „hoți și curve” și amenințate cu „mitralierea” doar pentru că lucrează în afara țării? Bineînțeles că mecanismul ar asigura și reversul respectului în acest caz: persoanele care nu plătesc impozite și taxe în România, nu pot ajuta la constituirea bugetului pentru parlamentarul pe care și-l doresc. Îl pot alege, dar fără buget ... nu funcționează!

Și iată că un mecanism simplu, ușor de implementat, urmărit și ajustat generează un control eficient al cetățeanului asupra parlamentarului.