Încărcare
Pentru o interpretare corectă şi pentru eliminarea unor eventuale confuzii, de la bun început supun atenţiei câteva extrase din prevederile Constituţiei României:
Art. 1.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Art. 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Art. 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
Art. 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Cu acordul „tacit” al Guvernului meu nr.4 şi - sine die - a maestrului de ceremonii echilibristice Lucovid-Mandolină, Institutul Naţional (al cărei naţiuni nu se precizează) pentru Studierea Holocaustului în România, cu firma „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.), un fel de instituţie care uneori aminteşte de combinaţia între Народный Kомиссариат Bнутренних Дел (Н.К.В.Д.), altoit pe Geheime Staatspolizei (Gestapo) a redeschis în plină pandemie de SARS COV-2 - sezonul de vânătoare şi de punere la stâlpul infamiei a valorilor româneşti, ediţia 2020. I.N.S.H.R.-E.W. are la activ o serie largă de acţiuni direcţionate împotriva unor personalităţi de certă valoare - „întâmplător” exclusiv româneşti - dintre care amintim cele îndreptate împotriva „Sfântului închisorilor” - Grigore Gafencu, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Radu Gyr (ultimii trei condamnaţi cu aportul străduitor al Alexandrei Sidorovici, fosta soţie a lui Saul Bruckner - alias Silviu Brucan)..
Cea mai gravă, neconstituţională şi tendenţioasă ameninţare la adresa dreptului la liberă exprimare, prevăzut în Constituţia României l-a emis chiar şeful acestei instituţii: „Oamenii politici, mass-media, toți cei care doresc să comunice public, să gândească de două ori înainte de a vorbi în public”. Funcţionarii I.N.S.H.R.-E.W. pun sistematic la zid valorile româneşti, vor să bage pumnul în gura românului în România şi tot ei se lamentează că, vai, Doamne, în România ar exista o atitudine ostilă faţă de evrei. Deşi nu-i adevărat, oare cine ar purta vina dacă ar fi aşa? Chiar pe blogul aceleiaşi instituţii se precizează: „[…] Vocaṭia comunităṭii intelectuale reprezentate de I.N.S.H.R.-E.W. este aceea de apărare a valorilor democratice fundamentale, de încurajare a studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor, de pe poziṭii riguros ştiinṭifice, pentru stabilirea adevărului istoric, precum şi de largă difuzare a rezultatelor acestora, contribuind astfel la consolidarea democraṭiei în România”. Semnează : Viorel Achim, Lya Benajamin, Liviu Beriş, Virgil Ştefan Niṭulescu, Dennis Deletant, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Liviu Rotman, Michael Shafir, Paul Shapiro, William Totok, Raphael Vago, George Voicu) .
Iată că una se spune şi alta se face. De această dată I.N.S.H.R.-E.W. a deschis focul împotriva conf. univ. dr. Florian Bichir, de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”- cercetător științific al Academiei Române și membru al Comisiei Române de Istorie Militară, pentru că şi-a permis să arate că are în propria casă un tablou al Mareșalului Ion Antonescu.
Prin Elisabeth Ungureanu, șefa Serviciului Administrativ-Comunicare, I.N.S.H.R.-E.W. a reclamat: „Menționăm că postarea a atras sute de vizualizări, peste o sută de comentarii și câteva distribuiri. Având în vedere O.U.G. nr. 31/2002, modificată prin legea nr. 217/2015, considerăm că postarea reprezintă o provocare la adresa instituțiilor statului (parchet și poliție) care ar trebui să se autosesizeze”. Reacţia adresantului Florian Bichir a fost scurtă şi la obiect: „Este spațiu intern, spațiu privat. Vă mulțumesc!”.
La rândul său, Ministerul Apărării Naționale a precizat „Opiniile personale postate în conturile individuale ale personalului din cadrul M.Ap.N., deschise în nume propriu pe rețelele de socializare, nu reprezintă punctul de vedere al instituției militare. Referitor la postarea de pe contul personal de Facebook al conf. univ. dr. Florian Bichir, menționăm că aceasta nu are legătură cu activitatea și atribuțiile profesionale stabilite în cadrul Facultății de Securitate și Apărare din Universitatea Națională de Apărare « Carol I », fiind o postare personală”.
Nu este un secret pentru nimeni că atâta vreme cât instituţia de cenzură anticonstituţională oficializată mai există, ţinta nr. 1 a I.N.S.H.R.-E.W. a fost, este şi va fi Mareşalul Ion Antonescu, care, dacă s-ar putea ar trebui „executat” în fiecare zi. Cu aceeaşi „dreaptă măsură” a fost tratat şi Gheorghe Alexianu, care, judecat de un tribunal sovietic şi achitat, a fost condamnat şi transformat în ţintă vie de guvernul postbelic din România. În aceste vremuri anormale, deloc normal este că aflându-se în aceeaşi categorie a clasificării „proceselor definitive”, criminalii de război - asasini de români şi evrei pe timpul Dictatului de la Viena, au năpădit localităţile transilvane. Busturile lui Albert Wass, József Nyirő, Horthy Istvan (fiul „Amiralului fără flotă”) și alţi horthyşti s-au căţărat pe socluri profitând de iuţela de mână a U.D.M.R. şi nebăgarea de seamă a autorităţilor. Nici guvernele României, nici I.N.S.H.R.-E.W., nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), condus „întâmplător” de un personaj de aceeaşi etnie cu cei menţionaţi nu au avut vreo reacţie oficială. Asta nu-i discriminare?
Românii respectă credinţa şi tradiţiile tuturor popoarele pământene şi nu cer decât acelaşi lucru din partea lor. Din păcate, unele oi rătăcite ale acestora nu le reprezintă naţia, iar dacă ne lăsăm agresaţi, e doar vina noastră! Etnia evreiască - faţă de valorile căreia port respectul cuvenit - nu înseamnă doar reprezentanţii unor instituţii controversate. La 14 mai 1948 (iată, peste câteva zile se împlinesc 72 de ani) - după ce mandatul britanic a luat sfârşit - David Ben Gurion a declarat independenţa statului evreiesc Israel. Ce-ar spune cetăţenii Israelului dacă l-aş numi pe David Ben Gurion altfel decât întemeietorul statului lor? Aş susţine un neadevăr şi aş comite o nedreptate. Şi să nu uităm, în timpul aşa numitului „război de şase zile”, când Israelul a cucerit Peninsula Sinai, Fâşia Gaza, Cisiordania şi Înălţimile Golan, la Karthum, Liga Arabă a decis să nu recunoască statul evreu, să nu negocieze cu el şi să nu încheie pace. În şedinţa Comitetului Politic Consultativ a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, convocată la Moscova pe 6 iunie, Nicolae Ceauşescu refuzat să semneze documentul care condamna Israelul ca „agresor”. Nume ca: Albert Einstein, Nicolae Steinhard, Teşu Solomovici, Sarah Bernhardt Walter Matthau Elizabeth Taylor Barbra Streisand şi multe alte celebrităţi aparţin aceleiaşi etnii şi fac cinste umanităţii. Fără posibilitate de tăgadă, nu aceleaşi aprecieri le merită toţi, pentru că nu există pădure fără uscături, deci, rogu-vă, nu generalizaţi.
Având în vedere „oile rătăcite”, cum să nu te gândeşti la versurile mereu actuale ale lui Eminecu:
De la Nistru pân' la Tissa
"DOINA" - Mihai Eminescu
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
[...]
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
[...]
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
[...]
Patrioţii români din Ţară şi din afara graniţelor, uniţi-vă pentru a apăra România şi dacă tot a fost ieri 9 mai, Ziua Independenţei României, n-ar strica să vedeţi/revedeţi filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Pentru Patrie”.