Conu ministrul Tătaru față cu redacțiunea...

Aflăm din presa de ”casă” care stă cu Puterea și Opoziția la masă că, în urma mărturiilor tot mai multor rude ale decedaților diagnosticați cu blestematul de Covid -19, dar și a declarațiilor multor medici și experți în micro-biologie, epidemiologie, terapie intensivă, medicină legistă, etc., ministrul Sănătății Tătaru a ieșit recent pe ecranul unei importante televiziuni de marcă și de marcat fonduri apreciabile, guvernamentale, instituționale, unde, la aruncarea mingii întrebărilor prestabilite de către onorabila redacțiune,  a negat, fără să fie convingător, că unele spitale le oferă membrilor familiei decedaților anumite sume, ca să accepte consemnarea în certificatul de deces, drept cauză a morții, virusul ucigaș. 

Ministrul Covidului, rupt, cum vrea să apară, de practicile din spitalele românești, în care moartea pacienților este încă o sursă de plicuri groase de la reprezentanții decedaților, precum și, și mai groase, de la pacienții vii și aparținătorii acestora, vrând să fie convingător, a ”postulat” neprincipial principiul potrivit căruia, în nici un caz, un medic nu s-ar preta să solicite acordul familiei celui pierdut, pentru atestarea unei cauze nejustificată a decesului. (Precizez că… precizările și expunerea ideii în alte cuvinte îmi aparțin).

Nu invoc proverbiala zicere potrivit căreia ”cine se scuză, se acuză”, dar nici nu accept drept sinceră pledoaria suspect de săracă în argumente prezentate în cuvinte simpliste și șovăielnice, a oficialului de la sănătate, cuvinte pe care spaniolul le-ar caracteriza într-un cuvânt: palabras...! ”Nu, nu este adevărat... Un deces are un certificat constatator al decesului, care este evaluat și asumat de un medic. Acel medic trece în certificatul constatator o cauză de deces și toate comorbidităţile. Deci, nu cere niciodată avizul sau acceptul familiei să completeze un certificat constatator al decesului” a grăit Tătaru la oră de vârf în studioul acelei televiziunii de vârf. 

Dar mă întreb: Omul ăsta, propulsat în topul aparițiilor publice cele mai mediatizate grație covidizării naționale și internaționale, chiar își imaginează că suntem atât de proști încât să-i acceptăm frazele bâjbâitoare prin care apără disperat sistemul al cărui produs este însuși și în care joacă rolul unui actor cuminte, disciplinat, sârguincios, alergător și a toate știutor, dar neștiutor de practicile murdare ale medicilor din toate clinicile și institutele de profil din România?

Și, ca să fie și mai convingător pe sticlă, omul s-a avântat în a para în detaliu acuzele lansate în spațiul mediatic și politic, încercând să justifice cheltuirea banilor din fonduri UE și din fonduri guvernamentale pentru achizițiile trebuincioase spitalelor pe perioada pandemiei, precum și confuziile cauzate de raportările eronate ale Institutelor de Sănătate Publică în ceea ce privește numărul deceselor, de modificarea zilnică a acestora, de invocatele evidențe neclare ale Direcțiilor de Sănătate Publică, de neconcordanța CNP-urile internaților și decedaților, de alte cauze ale suspiciunilor iscate.

Prin toate răspunsurile, precizările și justificările emise, popularul ministru reușește, de fapt, să amplifice suspiciunile prin a răspunde superficial și șovăielnic întrebărilor, pentru a convinge că învinuirea celor din sistem este nefondată, exagerată sau deformată. Vizionând prestația din seara cu pricina, am avut imaginea unui student la fără frecvență obosit, apăsat de probleme existențiale și povara unei facultăți de conjunctură, nu de carieră, care, totuși, reușește să treacă examenele de sesiune datorită impresiei de silitor, de tocilar promovabil la limita cerințelor programei.

La rându-mi, aidoma tot mai multor confrați din presă și din societate, conștient că se comit fel și fel de abuzuri și ilegalități, că sistemul medical, și așa stigmatizat din cauza corupției, furtului, proastei administrări, pierderii virtuților umane ale cadrelor și a multor altor derapaje, susțin fără rezerve că ministrul Nelu Tătaru este omul cel mai potrivit gestionării imaginii guvernului liberal care l-a desemnat drept cel mai potrivit: cuminte, supus șefilor, cu lecția învățată, cu vorbele goale și aburitoare la el, cu răbdarea și insistența de a arăta că ne consideră suspicioși, prost informați, lesne influențabili, slabi la minte... Adică proști !