Cred în țara mea așa cum cred în Dumnezeu


02:25timp citire
106accesări
26cititori
salvare

Aerul este atât de încărcat încât abia mai putem respira...

Stăm despărțiți fiecare și numai Dumnezeu știe ce efect are întunericul acesta asupra fiecăruia!

Poate că ne vom regăsi din nou viața. Poate că ne vom repara mintea și sufletul, mai ales sufletul acesta hărțuit, care ne reamintește de fiecare dată de adevărata noastră identitate: latura divină pe care fiecare om o are în suflet!

Nu mă poate opri nimeni să privesc lumea întreagă și pe Dumnezeu!


Suntem interconectați! Înțeleg că viață ta e dificilă în acest moment, Frate, viața noastră a devenit imposibilă... Te rog, nu te ascunde! Nu ești singur, voi fi și vom fi mereu cu tine. Aprinde o lumânare și gândește-te în primul rând la ceea ce ne definește ca oameni!

Când am uitat cum trebuie să trăim?

Când am pierdut sensul viețîi?

Cum am ajuns să sfârsim singuri?

Cred în România precum în Dumnezeu.

Nu mă simt bine niciodată când mă apropii de rănile ei...

Când cineva moare, nu se mai întoarce tot restul viețîi lângă cei dragi! Iar eu...

Nu vreau să-mi pierd Țara. Nu vreau să-mi pierd sufletul.

Nu vreau să mă transform în ceva ce nu sunt...

Dincolo de urâtul vieții, de impostorii aceștia care ne decimează, arătându-ne, de fapt, cât de săraci suntem, ceva din sufletul meu se răscoală, amintindu-mi că fiecare Om trebuie admirat atunci când se reclădește.

Sufletul meu și Sufletul tău continuă să exprime aspirația oamenilor.

Cred în tine, fratele meu, și cred cu adevărat că împreună putem schimbă lumea! Totul depinde de noi, însă. Totul! Nu avem nevoie de permisiunea nimănui pentru a fi Oameni. Nimeni nu ne poate pune impozit pe Libertate! CRED ÎN COPIII ROMÂNIEI!, în copiii aceștia dintre care mulți merg flămânzi la culcare și pe care politicienii îi ignoră total. Dacă lăcomia n-ar fi atât de mare, dacă n-ar există pensii speciale pentru oamenii de nimic, poate le-ar fi și lor mai bine...

CRED ÎN NOLIE GENERAȚII, în ciuda tuturor vicisitudinilor, - copii care cresc fără părinți, copii părăsiți prin lume de către statul român, copii ai nimănui! - CRED ÎN EI.

Măcar de dragul lor, lumea trebuie să devină puțîn mai bună!

Despre autor

George Alexander