Cuvânt despre Praznicul Înălțării Domnului și despre Ziua Eroilor în viața Bisericii

Pericopa evanghelică consemnată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca  24, 36 - 53

Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.

Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere. Și luând, a mâncat înaintea lor.

Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.

Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Iisus Hristos și așa să învieze din morți a treia zi. Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

Voi sunteți martorii acestora. Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus. Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!...

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos - înălțarea firii omenești la cer

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos cu trupul la cer, întru slavă și putere, marchează pentru Biserică încheierea perioadei pascale și anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfânt se pogoară peste ucenici pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înălțat firea omenească în lumina și slava de nepătruns a Sfintei Treimi, devenind un punct de iradiere a harului către toți oamenii.

Între Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt – Cincizecimea sau Rusaliile, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapă pregătitoare, în care mintea le-a fost deschisă, prin arătările minunate ale Domnului Iisus Înviat, pentru a înțelege taina Învierii.

Treptat, ucenicii au fost vindecați de necunoaștere și necredință și au fost deplin încredințați că Iisus Hristos Cel Înviat din morți nu este o nălucă sau o fantasmă, ci este Mântuitorul care mai înainte fusese răstignit și îngropat.

În cadrul ultimei întâlniri avute cu ucenicii, Domnul s-a înălțat la cer, reînnoind promisiunea trimiterii Duhului Sfânt peste ei, ca "făgăduința Tatălui", moment când "se vor îmbrăca cu putere de sus".

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca oferă două cronologii diferite ale Înălţării Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos este relatată de două ori de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în capitolul 24 al Evangheliei sale și în capitolul 1 al cărții Faptele Apostolilor. Cu toate că Sfântul Luca se referă la același eveniment, în cele două narațiuni ale sale face niște diferențe care exprimă propria interpretare teologică a acestui act mântuitor. În capitolul 24 al Evangheliei sale, Sfântul Luca așază, din punct de vedere cronologic, Înălțarea Domnului la sfârșitul zilei Învierii, a primei zile a Paștilor.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca spune că Domnul Iisus Înviat s-a arătat în mijlocul ucenicilor săi, i-a încredințat de Învierea sa, înlăturându-le orice urmă de îndoială: "Pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am…".

Apoi, Domnul i-a dus afară pe ucenici spre Betania și, "ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer". Tot Sfântul Apostol și Evanghelist Luca scrie în capitolul 1, din cartea Faptele Apostolilor, că Mântuitorul nostru Iisus Hristos "s-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu".

În această ultimă relatare avem exprimată învățătura adoptată și mărturisită de Biserică. Înălțarea Domnului a avut loc la patruzeci de zile după Paști, când Domnul Iisus Hristos, prin repetate arătări, i-a încredințat pe apostoli de realitatea Învierii.

Această aparentă contrazicere a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, care în două scrieri biblice acceptate ca normative de Biserică, oferă două cronologii ale Înălțării Domnului este prezentată și de către Părintele Profesor Constantin Preda în ultima carte a sa.

Pentru a înțelege intenția Apostolului și Evanghelistului Luca, trebuie spus că Evangheliile și celelalte cărți biblice nu sunt cronici care prezintă calcule exacte la nivel istoric și material.

Cu alte cuvinte, Biblia sau Sfânta Scriptură nu oferă răspuns la întrebarea câți pași sunt de la Ierusalim la Ierihon, ci este preocupată pentru a transmite mesajul dumnezeiesc care decurge din actele mântuitoare realizate de Iisus Hristos.

În Evanghelia sa, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca leagă foarte mult Învierea de Înălțare, le apropie până acolo încât le așază în aceeași zi, pentru că oferă o interpretare teologică a celor două evenimente.

Pentru Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, Înălțarea, adică întoarcerea Fiului în sânurile Tatălui cu firea umană asumată, trecută prin moarte și înviere, îndumnezeită prin harul dumnezeiesc, a avut loc în același timp cu Învierea din morți, când trupul transfigurat de puterea Duhului Sfânt a trecut la o nouă condiție eshatologică, plin fiind de slava dumnezeirii.

Potrivit acestei interpretări teologice corecte, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca așază în Evanghelia sa Învierea și Înălțarea în aceeași zi. În cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Luca spune că Domnul nostru Iisus Hristos s-a înălțat la cer după patruzeci de zile, pentru că insistă asupra procesului de formare a ucenicilor ca martori ai Învierii și propovăduitori ai ei în lume, funcție care, călăuzită de lucrarea Duhului Sfânt, va duce la răspândirea Bisericii. Perioada de patruzeci de zile când Domnul Înviat s-a arătat a condus la transformarea lăuntrică a apostolilor pentru a fi mărturisitori direcți ai Mântuitorului Iisus Hristos și a Învierii Sale.

Nu înseamnă că apostolii și ucenicii au căpătat o cunoaștere informativă despre Înviere, ci, în mod deplin și direct, au făcut experiența Învierii Domnului prin întâlnirile cu Iisus Hristos Înviat. Mărturia Sfinților Apostoli despre Domnul Iisus Hristos Înviat a devenit temelie a Bisericii.

Despre schimbarea felului și a modului în care Iisus Hristos este prezent

Ultima întâlnire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu ucenicii și Înălțarea la cer, prezentate în cartea Faptele Apostolilor, exprimă încheierea activității Sale pământești și încetarea modului în care El a fost prezent până atunci în lume.

Mântuitorul Iisus Hristos se înaltă la cer pentru a face posibilă venirea Duhului Sfânt peste apostoli și formarea Bisericii ca sinaxă a oamenilor plin de Duhul Sfânt.

Iisus Hristos Domnul, conform cuvintelor sale "iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului", nu s-a despărțit niciodată de Biserică, ci odată cu Cincizecimea s-a inaugurat prezența lăuntrică, duhovnicească a Domnului Înviat.

Teologia Ortodoxă mărturisește că Duhul Sfânt Îl face prezent pe Iisus Hristos în Biserică și în fiecare membru al ei.

Acest lucru este foarte frumos exprimat în Anaforaua liturgică, când săvârșitorul Euharistiei se roagă lui Dumnezeu Tatăl pentru a trimite Duhul Sfânt peste darurile de pâine și vin pentru a deveni Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur interpretând cuvântul "s-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile", spune că Domnul nostru Iisus Hristos Înviat se arată lumii nu atât cu asemănarea trupească, ci prin puterea Sa, pentru ca să se vădească tuturor slava și măreția Sa dumnezeiască. Mântuitorul Iisus Hristos Înviat este același cu Iisus Hristos eshatologic, Cel care va veni la sfârșitul veacurilor, plin de putere și de slavă, de aceea icoana Înălțării la cer este identică cu icoana celei de-a doua veniri: "Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer".

Părintele Profesor Dumitru Stăniloae spune că Înălțarea a însemnat și înălțarea firii omenești la cer, căci Iisus Hristos este Unul din Treime și ca Om: "Ce-a însemnat propriu-zis înălțarea lui Iisus Hristos la cer nu putem ști.

Ea nu a fost numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, ca celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care se putea arăta oricând voia.

El s-a înălțat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualității tuturor treptelor îngerești, ca să fie și ca Om la dreapta Tatălui. S-a ridicat și ca om la treapta de Împărat al Împărăției omenirii înnoite. Acum a luat și ca Om toată puterea în cer și pe pământ".

Despre Pomenirea Eroilor Neamului

În Biserica Ortodoxă Română, s-a rânduit ca de Praznicul Înălțării Domnului să se facă pomenirea tuturor eroilor și a ostașilor care și-au dat viața pe câmpul de luptă sau în diferite situații pentru apărarea credinței ortodoxe, a patriei străbune și a demnității neamului românesc. Pornind de la cuvintele Mântuitorului: "Iată Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc și iarăși voi veni și vă voi lua pe voi la Mine, ca să fiți și voi acolo unde sunt și Eu", Biserica se roagă pentru ca Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor adormiți și în special ale eroilor, care au făcut sacrificiul suprem pentru frații lor de neam și de credință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos se sărbătorea nu în biserici, ci la mormintele martirilor, acei adevărați eroi ai lui Dumnezeu, care au mărturisit credința în Iisus Hristos pe timpul cumplitelor persecuții dezlănțuite împotriva Bisericii creștine. (Cf. Marius Nedelcu - http://ziarullumina.ro/documentar/inaltarea-domnului-inaltarea-firii-omenesti-la-cer - 02 iunie 2011/ 19 mai 2015)

Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor, sărbătoare națională a poporului român

Astfel, în acest context, joi - 28 Mai 2020, la Sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele acestora din țară și străinătate.

La ora 12.00, clopotele tuturor locașurilor de cult ortodoxe vor fi trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.

Reamintim că pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfințită prin alte două hotărâri sinodale recente din anii 1999 și 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare națională bisericească.

Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român și neamului românesc.

Totodată, precizăm că la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român.

(Cf. Biroul de presă al Patriarhiei Române - http://basilica.ro/Inaltarea-domnului--ziua-eroilor-sarbatoare-nationala-a-poporului-roman-106804.html - 19 mai 2015).