Despre adevăratele scopuri ale marilor companii

Interviu cu Richard Stein, cercetător român la University Princenton


27:36timp citire
492accesări
104cititori
salvare

DONAȚI PENTRU SUSȚINEREA ZIARULUI:


Doctorul Richard Stein este din Satu Mare  și lucrează la Universitatea Princenton, New Jersey. A absolvit medicina generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca în 1996. Postuniversitar a urmat Universitatea din Alabama, Birmingam, promoția 2005, studiind și obținând doctoratul în biochimie și genetică moleculară. Este autorul unor númeroase și valoroase cărți, studii, lucrări și articole științifice.


– Bun găsit!, domnule Richard. Așteptam cu bucurie și prietenie acest prilej…
– Eu vă mulțumesc. Am început să mă implic în ultima vreme și în jurnalistică, deși domeniul meu este atât de diferit. Cum știți, am urmat medicina și după aceea am lucrat în cercetare fundamentală. Mă pasionează tot mai mult expunerea la substanțe chimice cum sunt insecticidele și expunerea la radiații a alimentelor, efectele acestora la nivel celular și, ca să vedeți legătura cu mass media, modul în care marile companii ascund efectele adverse ale acestora pentru a nu le fi afectate profitul uriaș și reputația.

– Sunteți un interlocutor confortabil, nu trebuie să formulez prea multe întrebări, aveți foarte multe de spus. Vă asigur că în ziarul nostru veți găsi un loc special pentru un domeniu atât de interesant, de necesar dar și… scandalos, incomod pentru multinaționale, pentru procesatori, în general. Cred că sunteți la curent cu faptul că în România nu există voci care să dea publicității detalii despre rețetele cu ingrediente, aditivi și fel și fel de „E”-uri cu efecte nocive asupra organismelor.
– Știu, sunt la curent, urmăresc… Dar să știți că cercetătorii și specialiștii nu tac din lașitate, din teamă, ci pentru că sunt interese mari și tăcerea lor se cumpără cu mari sume și favoruri. Nu doar în România, vă asigur. Companiile, în lăcomia lor nebună după mari profituri, nu se zgârcesc atunci când este vorba de comisioane pentru autorități, autorizații și promovarea produselor chiar prin semnătura, imaginea și vocea celor mai importanți specialiști, pentru credibilitate…

– Chiar vroiam să vă spun că nu sunt doar jurnalist, ci și un biolog specialist. Mai mulți ani am făcut cercetare fundamentală la Institutul de Sănătate Publică din București, în domeniul pesticidelor, insecticidelor. Șeful meu a fost Dr.Klaus Fabritius, omul cu avizele sanitare pentru otrăvuri…
– Mă bucur că aveți și această pregătire și experiență, înseamnă că veți înțelege mai bine informațiile. Despre Dr. Fabritius am citit, era un expert corupt, el este omul care a semnat cu ochii închiși avizul pentru utilizarea în România a pesticidului Initium, a avizat practic un experiment de genocid asupra populației, un gest criminal. Vă voi da multe detalii în legătură cu acest produs al companiei BASF, netestat decât în condiții superficiale de laborator.

– Cu o rugăminte: să nu folosiți prea mulți termeni tehnici, încât informațiile pe care le furnizați să fie accesibile cititorilor noștri lipsiți de o cultură medicală, științifică. Și încă o rugăminte: pentru subiectul „Initium” v-aș ruga să-mi acordați și un prilej aparte pentru un interviu, subiectul fiind atât de complex, de important, de scandalos... Cu atât mai mult cu cât personajul principal este fostul meu șef despre care, sincer vă spun, am avut mereu îndoieli privindu-i deontologia, corectitudinea.
– Vă și spuneam la începutul interviului faptul că intenționez să mă apropii de mass media, să dau publicității rezultatele cercetătorilor mele. În ultimul timp am scris tot mai mult pentru cărți și enciclopedii destinate publicului larg, pentru că majoritatea oamenilor nu au acces la reviste de specialitate și nici nu au noțiunile necesare pentru a accesa articole complexe. Necunoașterea și lipsa informațiilor sunt, bineînțeles, exploatate la maximum de către marile companii. Peste cateva luni finalizez un studiu important și voi publica un articol despre expuneri la agenți de mediu, în general, dar și despre ceea ce un coleg al meu numește „manufactured uncertainty”, ceea ce s-ar traduce prin aceea că nici nu mai este nevoie ca o companie să își apere produsul și să susțină că efectele nocive nu apar. Este suficient doar să „fabrice” anumite dubii și suspiciuni pentru ca lumea bulversată să nu mai știe ce sa creadă și care este adevărul.

– O politică perfidă, diabolică. Tot ei fac praf și ceață… Mai pe românește, manipulare…
– Așa este, manipulare... Am scris anul trecut un articol despre efectul radiațiilor emise de telefoanele celulare. A fost publicat de „London Free Press”. Eram revoltat: după ce se publicase un articol de epidemiologie despre legătura dintre celulare și cancer, companiile au dat disperate comunicate de presă în care declarau că cei care sunt „heavy users”, adică utilizatori mari, timp exagerat, au risc mai mare de cancer. Dar oamenii nu au de unde să știe că „heavy user” înseamnă de fapt 26 de minute pe zi la celular. Și asta era acum 6-7 ani când a fost efectuat studiul cu generația de aparate mult mai slabe. Intervalul de timp până la publicarea studiului a fost marcat de certuri între diverșii autori care nu știau cum este mai bine să prezinte datele, pentru a nu alarma cititorii.

– Foarte interesant, așadar acesta este adevărul despre nocivitatea telefoanelor celulare…
– Dacă ați știi câte alte mari adevăruri se ascund sau sunt deformate… Am lucrat cu mai mulți cercetători la un proiect care s-a finalizat cu declararea de către OMS a radiațiilor neionizante ca fiind potențial carcinogene. Bănuiesc că sunteți la curent, companiile au sărit ca arse susținând că intră în aceeași categorie cu murăturile. Ați auzit bine. De fapt, „murăturile”, în clasificarea OMS, se referă la unele țări din Asia, unde, din cauza climei, aproape tot timpul anului se consumă abuziv legume murate cu foarte multă sare și oțet, în concentrații care, după câțiva ani, pot leza mucoasa gastrică. Așadar, „murături” pe lista agenților potențial carcinogeni se referă mai mult la stilul de viata, nu la borcanul din cămară, dar companiile de telefoane celulare din nou au reușit să transmită informații false, să îi convingă pe utilizatori că radiațiile de la celulare sunt ca și inofensive, intrînd în aceeași categorie cu murăturile.

– Nu mi-am imaginat la câtă perfidie s-a ajuns, asta este manipulare colectivă, mondială...
– Una dintre ideile pe care doresc mult să o mediatizez este faptul că pentru toți aditivii, inclusiv cei alimentari, efectele de sănătate se cercetează separat și se stabilesc izolat pe câte o substanță diferită. E nevoie de o schimbare majoră de mentalitate și abordare, pentru că în realitate suntem expuși simultan la mai multe substanțe chimice care pot interacționa, nu la câte o substanță pe rând, iar efectele asupra organismului pot fi cumulative, mai puternice sau diferite decât în cazul unui test cu o singură substanță. Acest aspect este cunoscut dar nu este prea comod să se ia măsuri. Nu se dorește sau așa se poruncește… Una dintre cele mai de actualitate și importante dezbateri în societatea modernă este cea legată de impactul asupra sănătății provocat de tehnologiile fără fir. Se pare că nici un alt subiect nu a polarizat societatea atât de mult în istoria recentă, cu excepţia tutunului…

– Am citit recent despre presupusele efecte similare telefoniei celulare în cazul tehnologiei fără fir. Îmi imaginez că ni se ascund multe adevăruri și în acest domeniu.
– Mi-a apărut săptămâna trecută un articol important pentru sănătatea publică, dar important și pentru mine, deoarece este din domeniul meu de bază: bolile infecțioase. Se referă la faptul că un mic procent de indivizi din orice populație contribuie decisiv la majoritatea evenimentelor de transmitere a agentului patogen. Am detaliat, de asemenea, cum se pot lua măsuri pentru a preveni aceste evenimente de contaminare în cazul unor epidemii și pandemii naturale sau intenționate. Conceptul nu îmi aparține, este mai vechi, dar cred că este o premieră faptul că am descris mai mulți factori de risc care pot să mărească șansele unei persoane de a fi infectată sau de a transmite infecția. Studiul pune accent asupra faptului că există o variabilitate inter-indivizi destul de mare când este vorba de expunerea la același agent de mediu, în cazul de față biologic, microbiologic, dar este valabil si pentru expuneri la agenți chimici.

– Efectele expunerii organismelor la același agent fizic sau biofizic, chimic sau biochimic ori microbiologic reprezintă un domeniu de mare actualitate și interes, mai ales dacă ne gândim la necunoscute din cazul, de exemplu, al gripei aviare ori a celei porcine. Oamenii au sentimentul că sunt mințiți, speriați cu intenție pentru a se lăsa vaccinați, suspectează vaccinurile drept „arme” letale în timp, special inventate pentru genocid.
– Pot să scriu unele multe lucruri neștiute și pe această temă. Referindu-mă la articolul despre care vă vorbeam, am atașat un tabel cu factorii de risc, e vorba despre informații foarte importante pentru cadrele sanitare și pentru populație: de exemplu, timpul prelungit petrecut în camerele de urgență poate să crească alarmant riscul de infectare, nu e o noutate, se bănuia, dar s-a dovedit fenomenul prin pneumonia atipică prin virusul SARS prezis de către Jan van Helsing încă din 1996.

– L-aș aminti și pe celebrul dr. John Coleman care a dat alarma asupra faptului că mai multe miliarde de „bombe” biologice vor fi lansate sistematic până în 2050 prin războaie, prin epidemii programate, prin atacuri în masă cu boli fatale și epidemii.
– Un adevăr cutremurător. Numai și simpla existență a unei co-infecții cu un alt agent patogen bacterian sau virus crește enorm riscul de a infecta persoanele din jur cu unul din cei doi agenți patogeni. Articolul a apărut în ”International Journal of Infectious Diseases”, Volume 15, Issue 8, Pages e 510-513, 2011, August 2011, Authors: Richard A. Stein.

– Mă uluiți, nici nu știu dacă am vreun motiv să intervin, să vă întreb ceva anume.
– Mulțumesc, sunt complimente discrete. În curând voi avea un articol, deja este sub tipar, va fi publicat în „Journal of Epidemiology and Community Health”. Aș dori mult, dacă îmi permiteți, să menționez în acest interviu alte câteva idei.

– Vă rog, este timp și loc… Și mare nevoie de informații proaspete, de la sursă…
– Acest articol, conform procedurii revistei, este încă sub „embargo” editorial și nu pot să fac referiri în detaliu până nu iese de sub tipar, dar vă pot spune că este un „review article” și pot să discut unele idei pe care le-am prezentat. Se pare că articolul va face valuri… Este vorba de mecanismele epigenetice… Să vă explic. Noi am fost învățați, până recent, în ultimii 10-15 ani, că dacă nu există mutații, este „imposibil” să apară cancerul. Chiar și multe normative din industrie, pentru efectele carcinogene, s-au bazat pe acest concept: acela că o substanță ar produce cancer doar dacă „rupe” ADN-ul cauzând mutații. Iar testul de laborator pentru a determina dacă apar mutații, este deosebit de simplist, se bazează pe capacitatea unei substanțe de a cauza mutații în matricea ADN. Deja se știe de mai mulți ani că multe substanțe, care nu sunt „mutagene” în aceste teste de laborator, pot totuși să producă forme de cancere la animale și la om. În afară de acest aspect, pentru substanțele mutagene în laborator, dozele fără efecte mutagene au fost considerate drept lipsite de efecte biologice sau carcinogene. Dar s-a dovedit a fi o teorie falsă. Este tot mai evident că funcția unei gene, prin capacitatea de a sintetiza proteine, depinde nu doar de mutații, ci în primul rând de funcția de transcrierea genei respective. Dacă zona din cromozom unde este localizată o genă este „sechestrată” și devine inaccesibilă și indisponibilă enzimelor celulare care realizează transcrierea și translația, gena nu va funcționa, nu își va mai exercita rolul în ciuda faptului că nu a suferit nici o mutație. Vă dați seama…?

– Este spectaculos, în urmă cu nici douăzeci de ani, când eram pasionat de genetică și biologie moleculară, nu am dat importanță acestor fenomene. Dar nici profesorii mei...
– Se bănuia de mult acest fenomen. Cred că știți despre Erin Brockovich, despre Cromul hexavalent care producea cancere. Și sărurile de Nichel la fel. Aceste substanțe nu produc mutații… Dar întrebarea era: dacă mutațiile sunt obligatorii pentru cancerizare, de ce unele substanțe declanșează cancerul deși nu induc mutații? Ce se întamplă? Se știe că ionii de Nichel înlocuiesc Magneziul din ADN și schimbă „compactarea” cromozomului modificând unele gene, care devin indisponibile transcrierii și, ca urmare, nu funcționează. Știți că există acele ”tumor suppressor genes”, gene care împiedică dezvoltarea tumorilor…? Dacă regiunea din cromozom care conține o asemenea genă este „compactată” și nu functionează, e ca și cum s-ar blocat frâna în celulele care previn cancerul, adică devine posibilă dezvoltarea cancerului. Articolul, ca rezultat și rezumat al studiilor mele, specifică astfel de substanțe chimice, de agenți biologici și de mediu care acționează prin astfel de mecanisme. Aceleași mecanisme sunt implicate și în efectele oncologice, transplacentare ale fumatului. Se știe de mult că fumatul este dăunător sănătății, de fapt marile companii producatoare de țigări au știut acest lucru cu mult înainte ca populația să fie înștiințată, și vorbesc de o perioadă de ordinul deceniilor. Dar între timp s-a demonstrat că fumatul în perioada sarcinii produce mai multe modificări în expresia genelor din placentă, și, ca urmare, afectează metabolismul fătului, crescând riscul de boli în copilărie și la maturitate. Dar m-am cam întins la vorbă. Mulțumesc mult pentru atenție și pentru că nu mă întrerupeți.

– O spuneți pentru a mă face să vă întrerup... Vă rog însă să continuați.
– Atunci să mai profit puțin de răbdarea dumneavoastră. Să vedeți fază… Probabil știți povestea cu acidul folic… Era mare agitație în urmă cu două decenii… Sunt perfect de acord, acidul folic este foarte util sănătății, deoarece a scăzut drastic defectele de tub neural când se administrează femeilor însărcinate. Acidul folic a reprezentat o victorie a medicinii în această privință. Iar mai târziu s-a constatat că scade incidența cancerului colorectal. Asigură, așadar, protecție împotriva tumorilor, un alt efect favorabil… Dar a apărut de curând o ”surpriză” după ce mai multe țări au implementat programe de ”fortificare” cu acid folic administrat în pâine sau în alte produse: la unele persoane, suplimentarea acidului folic crește alarmant riscul de cancere prin accelerarea dezvoltării unor tumori sau a metastazării tumorilor deja existente. Desigur, este imposibil de determinat, la nivel populațional mai ales, cine are tumori sau precancere, cu atât mai mult cu cât unele forme pot exista în stadii incipiente sau microscopice… Dar există deja studii epidemiologice în Chile și America de Nord, care au demonstrat creșterea incidenței anumitor tumori după ”fortificarea” alimentelor cu acid folic. S-a descoperit și mecanismul: este vorba de faptul că acidul folic furnizează anumiți precursori care permit celulelor care se divid rapid, mai ales celor tumorale, să se dezvolte și mai rapid. Consider că la nivel populațional este periculos să se aplice programe de administrare în masă a unor substanțe la care fiecare organism reacționează altfel. Este ca și cum am crește deodată cu 20 mm Hg tensiunea arterială a unei întregi populații: un grup de oameni în mod sigur va suferi…

– Înclin să cred că sunt și mulți cercetători folosiți cu abilitate, poate fără să își dea seama, pentru a servi interesele unor corporații. O spun fără să fiu adeptul teoriilor conspirațiilor, dar lucrurile sunt tot mai evidente. Vă mulțumesc pentru faptul că nu tehnicizați interviul cu termini de specialitate.
– Doresc să mai adaug un concept important: nu toate articolele și studiile de cercetare care analizează un produs sunt la fel de corect executate, și, din păcate, de multe ori rezultatele depind de sursa de finanțare, mai ales pentru produsele care aduc un profit considerabil. De exemplu, o analiză recentă a articolelor despre fumatul pasiv a arătat că peste 70% dintre studiile care “nu au observat” efecte nocive, erau scrise de autori afiliați industriei sau finanțați discret de către corporațiile împricinate. Un alt studiu recent, care a analizat efectele unei substanțe mai aparte, bisfenol-A, un analog de estrogen folosit în rețeta de fabricare a flacoanelor de plastic, a arătat că 90% dintre studiile independente, academice au demonstrat diferite efecte adverse asupra sănătății la doze mici, de doar 50 miligrame/kg corp/zi, dar nici un studiu efectuat sau finanțat de industrie nu a găsit efecte la aceleași doze. O altă analiză, care a vizat efectele biologice ale radiațiilor de radio frecvență, a arătat că aproape 70% dintre studiile independente au evidențiat diferite efecte, în comparație cu doar circa 25% din studiile finanțate de industrie, și autorul, de asemenea, a demonstrat statistic faptul că această discrepanță nu putea să apară doar întâmplător.

– Pot să consider, fără teamă că aș exagera sau specula, faptul că aceste discrepanțe și rezultatele care se dau publicității depind de cine anume a comandat și plătit studiul? Este ca în sondajelor electorale ale căror rezultate depind de partidul care le comandă?
– Este o comparație inspirată. Aceste discrepanțe vorbesc de la sine și, mai mult ca sigur, nu sunt întâmplătoare. Dar vreau să fiu înțeles corect: pentru falsificarea rezultatelor studiilor sunt vinovați cercetatorii din industrie, nu m-am referit la cercetătorii universitari care, în marea lor majoritate, sunt ireproșabili, sunt corecți, dovedesc deontologie și nu se lasă pradă uriașelor interese de ordin financiar, cu unele mici excepții, desigur…

– Sunt afirmații curajoase, vă pot provoca neplăceri, sunt coloși financiari influenți care…
– Sunt conștient, dar mă încântă posibilitatea să vorbesc despre aceste probleme de sănătate publică, să transmit aceste informații, prin ziarul dumneavoastă, românilor, confraților cercetători și medici, știu că sunt manipulați, intoxicați mediatic, distrași de la adevăratele probleme și că se hrănesc cu ceea ce le furnizează multinaționalele și fel și fel de procesatori care nici măcar legea elementară a etichetării nu se deranjează să o respecte. Ca o paranteză, voiam să vă întreb dacă aș putea corecta sau clarifica unele noțiuni înainte de publicarea fiecărui episod al interviului?

– Cu scuze, nu! Un nu hotărât, fiindcă nu este cazul. Sunt adeptul firescului, ineditului, spontaneității. Dacă vă spun că pe parcursul acestor minute m-am simțit din nou student la biologie, la un curs foarte interesant, prezentat de către un conferențiar cu har, mă veți înțelege mai bine…
– Aș dori mult să aduc noi contribuții în viitor, legate de unele ”lecții” pe care nu le-am învățat, dar pe care ar fi trebuit să le învățăm în urma celor petrecute în industria tutunului și a azbestului. S-ar putea să nu știți nici măcar dumneavoastră și mulți specialiști: tutunul conține doi izotopi radioactivi: 210-plumb si 210-poloniu, care provin din frunzele folosite în prepararea țigărilor. Industria știe de acest aspect încă din anii 1960, companiile au avut mai multe întruniri mai ales secrete pentru a se stabili dacă se poate reduce sau elimina această periculoasă radioactivitate. Dar concluzia a fost că este mai bine să se ascundă adevărul științific. Dețin documentul care demonstrează acest lucru terifiant. Deci, în legătură cu tutunul, sunt trei aspecte majore: capacitatea nicotinei de a crea obișnuință, capacitatea fumului de a cauza cancere și însăși radioactivitatea. Strategiile industriei au fost diferite în privința acestor probleme. Pentru primele două s-a decis utilizarea tehnicii de manipulare prin care se neagă efectele sau se dă vina pe alte cauze. Pentru al treilea aspect – radioactivitatea – s-a încercat cu disperare să se țină sub tăcere totală adevărul…

– Abordând acest domeniu, am certitudinea că cititorii noștri vor lua mult mai în serios îndemnul de a renunța la fumat, există și astfel de riscuri ascunse.
– Mă bucur să pot contribui cu astfel de informații interesante.

– Iată cum știința revine mereu și mereu și își infirmă adesea postulatele, ceea ce până deunăzi avea valoarea unui adevăr unanim, astăzi nu mai este valabil și se demonstrează a fi fost fals…
– Întradevăr, cercetarea fundamentală încearcă să limpezească, să confirme sau să infirme aceste ”adevăruri”. Legat de efectele biologice ale radiațiilor – radiofrecvența (de la telefoanele celulare și wi-fi), am tot mentionat faptul că de multe ori, marile companii care comercializează aceste produse asigură populația mințind, că ”nu există”’ efecte biologice ale acestor radiații, acestor emisii. Chiar acum câteva zile a apărut un articol în British Journal of Cancer – este acccesibil prin http://www.nature.com/bjc/journal/vaop/ncurrent/abs/bjc2011292a.html și nu doresc să intru în detalii tehnice, dar cercetătorii au arătat faptul că, la un număr de pacienți cu cancer hepatocelular inoperabil, după expunerea tumorii la astfel de radiații care nu sunt mai puternice decât cele emise de un celular, au reușit să facă tumorile să se stabilizeze sau chiar să scadă în dimensiuni.

– Pot să fac o similitudine între aceste expuneri la radiații ale telefoanelor celulare și o cură de cobaltoterapie, spre a sugera cititorilor noștri că în nici un caz nu sunt inofensive, că lasă urme imprevizibile…?
– Da, se poate face o similitudine în acest sens. Paradoxal, dar la acest tip de tumori, cercetătorii au relatat faptul că un astfel de tratament are o rată mai mare de succes decât cele mai bune citostatice. Acest studiu ca și multe altele, ridică o dilemă uriașă: marile companii de telecomunicații afirmă, așadar, că radiațiile emise de celulare nu au efecte biologice, dar, în același timp, medicii și cercetătorii reușesc tocmai cu ajutorul acestor radiații să inducă diverse efecte biologice. De exemplu reducerea dimensiunii tumorilor maligne, așa cum demonstrează acest studiu. În modul acesta se naște un paradox: radiațiile despre care se susține în scop comercial că nu au efecte biologice atunci când se promovează și se vând celularele la mare scară, sunt folosite cu succes pentru aplicații în medicina clinică. Vă recomand să citiți ”British Journal of Cancer – Abstract of article: Treatment of advanced hepatocellular carcinoma with” pe site-ul www.nature.com pentru o mai bună înțelegere.

– Amintindu-mi suspiciunile și nedreptățile din anii în care am profesat ca biolog specialist în cercetare fundamentală, fiind autorul a mai multor lucrări și comunicate pe diferite teme din domeniul igienei mediului, prezentate în cadrul sesiunilor științifice, vă întreb: în universitățile de prestigiu occidentale, de pildă la celebra Universitate Princenton unde activați, se procedează ca la noi, așa cum am constatat din interior? Adică, lucrările cercetătorilor sunt semnate, obligatoriu, ca autori principali, de către șefii secțiilor, laboratoarelor sau colectivelor, în covârșitoarea lor majoritate bărbați peste 60-70 de ani, pensionabili și care nu au nici o contribuție, ba, aș spune, obstructionand sau favorizând tinerele cercetătoare promovate pe pile și relații…
– Este o întrebare sau o provocare? Ați vrut să spuneți foarte multe și chiar ați spus, dar mai mult insinuând… și m-ați derutat cumva.

– Fiindcă nu am reușit, după lunga mea frază, să finalizez întrebarea despre falsificarea și manipularea mediatică și comercială a rezultatelor studiilor, despre interesele meschine ale șefilor și membrilor comisiilor și comitetelor anume inventate și umflate, și ai atâtor foruri instituționale politizate de către șefi venerabili, de către figuranți și ”elefanți”… Institutului de Sănătate Publică i se spune ”cimitirul elefanților”….Tema era despre denaturarea rezultatelor…
– Am înțeles, și, ca răspuns, vă informez în continuare despre acest ”fenomen”, de interes, sper eu, pentru publicul larg. Se numește ” incertitudine fabricată”. Un cercetător valoros, care a lucrat mulți ani în domeniul expunerii la agenți de mediu, a numit această practică perversă „manufactured uncertainty”. Iată ce reprezintă: în momentul în care diferite grupuri de cercetători publică studii care arată că un produs are efecte toxice, multe companii inițiază imediat un proces sofisticat de contra atac în care, așa cum s-a văzut recent, nici măcar nu este nevoie să arate că nu apar efecte nocive pe care lumea științifică onestă le sesizează. Să explic mecanismul: este suficient să inducă un asemenea grad de incertitudine în rândul consumatorilor, inclusiv al cercetătorilor și medicilor, încât, până la urmă, lumea, sufocată de informații contradictorii, chiar nu mai știe și nu mai înțelege dacă efectele problematizate de un studiu sau altul sunt sau nu adevărate, importante sau nu pentru sănătate.

– Vreți să spuneți că este o practică generalizată și în Occident, nu doar la noi, de către marile companii? Că am importat și în acest domeniu ceea ce era mai ”neortodox”, mai… amoral?
– Nu vreau să susțin că toate companiile procedează astfel, sunt și multinaționale cinstite, dar acest fenomen de incertitudine preparată și aruncată pe piață este observat ca practică extinsă. Astfel se explică de ce, ca urmare a studiilor inițiate încă din perioada primelor semnale de alarmă pe tema nocivității fumatului, ale căror rezultate au demonstrate clar că fumatul generează cancer, fiind publicate încă din anii `50 și chiar dinainte, a durat câteva decenii până când forurile decisive de sănătate publică au implementat unele măsuri pe plan mondial. Atunci când au apărut primele rezultate ale unor cercetări care au demonstrat că fumatul produce cancer, și multe articole deconspirative scrise chiar de către medici, cercetători și ziariști care au lucrat pentru sau în companii de tutun, furnizând dezvăluiri, s-a încercat cu insistență să se submineze și să se infime rezultatele și valoarea acelor articole și a autorilor.

- Totuși, lumea științifică occidentală, din cercetarea instituțională universitară și din cea a companiilor, trebuie să cadă de acord asupra adevărurilor științifice ale lumii moderne. Ce argumente au găsit multinaționalele?
- Argumentele cele mai frecvent vehiculate în aceea perioadă erau de genul ”studiul este prea mic și este nevoie de altul mult mai extins, pe mult mai multe loturi”… Iar după ce a fost finalizat și un astfel de studiu de proproții, s-a afirmat că ”încă nu este sigur, rezultatele trebuind să fie reproduse și probate prin alte studii”. Și, după ce au apărut și acele ”alte” studii, s-a invocat că ”pot să existe și alte cauze ale cancerului, cum ar fi factorii genetici, sau noxe și toxine de la locul de muncă, și că ”nu este sigur că fumatul a cauzat apariția cancerului”, sugerandu-se că o cauză majoră ar putea sa fie predispoziția congenitală. Documentele publicate în urma multor procese intentate companiilor de țigări demonstrează faptul că unul dintre principalele argumente pe care fabricanții și comercianții de produse de tutun le foloseau, era, de pildă, falsa pistă potrivit căreia”bolile cardiovasculare nu se pot produce de la fumat, pentru că nu cunoaștem mecanismul”.

- Este un argument care nu este argument… Dacă nu se cunoaște un aspect din mulțimea de necunoscute, nu este permis să se nege ceea este dovedit și se cunoaște clar.
– Înțelegeți că un astfel de ”argument”este subțire și incorect, pentru că ar fi o naivitate să acceptăm principiul potrivit căruia nu ar fi necesar să se cunoască mecanismele la nivel molecular pentru ca o substanță să fie catalogată drept nocivă sau inofensivă. Dimpotrivă, de cele mai multe ori tocmai mecanismele în detaliu ajung să fie dovedite și cunoscute după mai multe decenii de când s-a stabilit clinic și din statistici că o substanță are efecte nocive.
Ar însemna ca cercetătorii să se apuce să studieze mecanismele de acțiune ale unor substanțe la întâmplare, fără să știe dacă au vreun efect. Fără măcar să suspecteze efectul lor toxic dovedit prin observații încă din timpuri străvechi. Știu foarte bine, din sistem, că lucrurile nu stau astfel, ar fi anti științific. Medicamentele naturiste sau de sinteză, de pildă…De pildă talidomida (un hipnotic antiinflamator și imnusupresiv, n.a.) se administra în anii `60 pentru diverse simptome la gravide; s-a dovedit a fi un teratogen puternic, mulți copii născându-se cu malformații ale membrelor. E drept, medicamentul a fost retras de pe piață sau restricționat după ce s-a demonstrat că este mutagen, provocând malformații ale membrelor. Mecanismele biomoleculare prin care acest compus pertubează semnalizarea intracelulară au fost publicate abia în martie 2010 în prestigioasa revistă ”Science”, dar chiar și acel articol descrie doar un mecanism parțial. Probabil va dura bune decenii până când vom înțelege ce se întâmplă la nivel celular prin expunere la talidomidă...

TRANSMITE ARTICOLUL PRIN EMAIL

DONAȚI PENTRU SUSȚINEREA ZIARULUI:

Salvează la mărimea de: 10px 11px 12px
Despre autor

Romeo TARHON

Lista articolelor publicate în Ziarul România Rațională

04.09.2020
112 afișări
02.09.2020
221 afișări
28.08.2020
236 afișări
13.08.2020
3.623 afișări
02.08.2020
415 afișări
21.07.2020
364 afișări
20.07.2020
324 afișări
14.07.2020
263 afișări
05.07.2020
429 afișări
29.06.2020
492 afișări
25.06.2020
710 afișări
14.06.2020
755 afișări
10.06.2020
401 afișări
07.06.2020
298 afișări
31.05.2020
373 afișări
30.05.2020
272 afișări
29.06.2019
400 afișări
23.05.2020
444 afișări
22.05.2020
394 afișări
21.05.2020
753 afișări