Reabilitarea Spitalului de Ortopedie, Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud

rațiunea pentru care trebuie să fie făcută


05:24timp citire
670accesări
488cititori
salvare

Acea dimineață de vară, când te trezești și mergi la malul marii, să admiri frumusețea răsăritului de soare...

Merg pe stradă, mă uit în stânga, mă uit în dreapta și observ că au dispărut parcurile, casa de vară a lui Geo Bogza și-a pierdut farmecul. În schimb au apărut o mulțime de case frumos colorate, care se ascund în spatele unor garduri imense, făcute să te țină departe! Nu mă pot abține să nu observ contrastul cu trotuarele și rigolele pline de mizerie.

Ajung la mare și mă plimb pe faleză, pe diguri. De departe admir țărmul orașului natal - pentru mine cel mai frumos loc pe pământ. Sunt nostalgic și cu tristețe mă uit la ce a mai rămas din clădirile Spitalului Ortopedie.


Spitalul de Ortopedie din Eforie Sud a fost construit de Regina Maria la început de secol XX. La vremea respectivă era unul dintre cele mai bine dotate spitale din România.

Această clădire, care a rezistat celor două războaie mondiale și regimului comunist, după revoluție, încet-încet, a decăzut până când, într-un final, a fost închisă. Spitalul de Ortopedie din Eforie Sud, pentru mulți dintre noi, localnici dar și oameni care au ajuns să se vindece aici, reprezintă o parte din viața noastră. Mulți dintre părinții noștri au lucrat aici.

Valoarea acestui spital a fost apreciată chiar și în timpul dictaturii Ceaușescu, când a fost extins corpul de clădiri prin înființarea centrului de recuperare.

Poate că mulți nu știu sau nu își amintesc, dar în acest spital se foloseau doar mașini electrice și o căruță. Carevasăzică pentru acea vreme toată aprovizionarea era sustenabilă.

Pădurea/parcul care (încă) înconjoară spitalul crea o atmosferă idilică. Pe lângă beneficiile mării, pădurea juca un rol important în vindecarea pacienților.

Copil fiind mergeam la pescuit pe malul mării la Sanatoriu. Mă bucuram în acest timp de răsăritul de soare, a cărui lumina roșie-aurie îmi încălzea sufletul, la fel ca și pacienților de la sanatoriu care se plimbau diminețile pe malul mării.

De multe ori vedeai pacienți care se vindecau pe zi ce trece și te bucurai că atunci când vor pleca vor vorbi peste tot, vor lăuda Orașul și Spitalul de Ortopedie datorită căruia s-au însănătoșit.

În acei ani știam să ne bucurăm de fericirea oamenilor și să zâmbim. Cele mai importante lucruri erau prietenii și familia.

Acum, când avem posibilitatea de a reface imaginea și condițiile medicale oferite de Spitalul de Ortopedie, haideți să ne unim și să refacem împreună acest Spital, să-i redăm strălucirea de odinioară.

Eforie are șansa, puterea și interesul de a ajunge pe harta mondială a Stațiunilor Balneoclimaterice.

Privesc cu tristețe și mă întreb: „În ultimi 30 ani chiar nu s-a găsit nimeni să se ridice și să lupte? Ce s-a întâmplat cu oamenii din Eforie?

Îmi amintesc de bucuria părinților mei când vorbeau de construcția Liceului din Eforie, cum vorbeau de oamenii sufletiști din Eforie, cum fiecare om încerca să facă ceva pentru comunitate. Noi, cei care suntem copii lor, chiar nu am moștenit nimic din sufletul părinților noștri?

De ce să nu încercăm să aducem orașul Eforie la viața de odinioară, și fiecare localnic din Eforie să se bucure de ce are orașul acum și nu de ce a avut în trecut?

Pentru mine Eforie este cel mai cosmopolit oraș din lume. Nu cred că există în această lume, atâtea etnii într-un loc care să nu formeze grupuri sociale.

Și atunci mă întreb: DE CE?

Mulți trăiesc doar din turism! De ce să ne bucurăm doar în sezonul estival de prezența turiștilor, când am putea avea turiști tot anul!!!

Fac un apel la toți localnicii, toți cei cu care am copilărit și crescut aici, în Eforie: lăsați partidele politice parlamentare care vor sa ne dezbine și haideți sa ne unim pentru a face ceva pentru Eforie și pentru noi! Eforie este al nostru, al tuturor localnicilor!

Până acum doar unii s-au „îngrijit” de oraș, urmărind interese care NU sunt ale noastre! După „modelul de țară” aplicat de 30 de ani, orașul s-a transformat în moșia lor, a devenit „orașul meu” sau „orașul lui”.

Eforie este al localnicilor! Al celor născuți și crescuți aici! Al celor care și-au măturat trotuarul din fața casei din demnitatea de a curăța praful. Al celor care au gârbovit din muncă demnă. Al celor care se întreabă și acum: „Unde mi-a dispărut orașul în care am copilărit?”

Orașele tânjesc după spații verzi! Pădurea Spitalului de Ortopedie este „pândită” de tăietorii de lemne și „investitorii de partid”. Pentru că banii aduși în buzunarele lor sunt mai importanți decât sănătatea orașului, a locuitorilor sau a pacienților și turiștilor care ar veni tot anul. Oriunde în lume, stațiunile turistice care oferă și soluții medicale sunt protejate și sunt întreținute! În Eforie sănătatea oferită de Spitalul de Ortopedie are valoarea egală cu masa de lemn defrișat și exportat, și cu valoarea terenului pe care se află. O pădure la malul mării crește în 100 ani! Ei o vor tăia în 100 de ore. 

Și voi? Voi îi lăsați? Voi le permiteți?

De ce?

 

TRANSMITE ARTICOLUL PRIN EMAIL
Salvează la mărimea de: 10px 11px 12px
Despre autor

Valeriu Dragomir

Corespondent

Președinte Organizația Locală Eforie