Încărcare
Cu bucurie am primit la redacție încă un mesaj emoționant de la confratele scriitor, jurnalist, critic literar și luptător civic cu recunoaștere națională și internațională, Maestrul Laurian Stănchescu.
De această dată, nu despre încă o victorie în bătăliile pe viață și moarte cu sistemul multicefal pentru recunoașterea și eternizarea istorică a eroilor martiri ai Neamului, așa cum ne-a obișnuit să îl admirăm cu îndatorare și recunoștință pentru zbaterea neobosită, ci despre două surioare de excepție născute, crescute, educate și îndrumate spre arta și sacralitatea pe care Divinitatea le transmite românilor din generație în generație și din mileniu în mileniu, pe căi genetice și metafizice subtile.
Decât o sută de cuvinte despre cuvintele Maestrului, mai degrabă de două-trei pe atâtea ale Maestrului, despre două artiste cu har providențial. (Romeo Tarhon, red.-șef)
”Scriu extrem de rar despre o operă de artă, trebuie să mă facă să-mi pierd ponderabilitatea cosmică și să-mi transmită coduri similare alchimiei celor șase zile de Creație...! Astăzi... scriu despre opera de artă prezentă... Mă adâncește spontan în meditații biblice și laice, cele două stări spirituale se regăsesc și în metafizica lui Dumnezeu...!
Aura celor două artiste veghează patrimoniul spiritual românesc de azi, de mâine și de peste vreme. Această operă de artă are puritatea luminii dintâi și singurătatea strigătului lui Dumnezeu prin Univers, are sensibilitatea și durerea suspinului de mamă la revelația nașterii...!
Această operă are gravitația Cosmosului celest, inocența primului copil de înger și mirarea primului copil pământean...! Dacă ar trebui să aleg să trăiesc în eternitatea Cosmosului sau în abisul acestei opere de artă, aș alege să trăiesc în cosmogonia lirică a acestor explozii de culori care dau stări umane... peste firea Cosmosului...!
Lucrările micuțelor artiste de geniu au fost și sunt apreciate în circuitul expozițiilor organizate de școala românească, sunt expuse în colecțiile unor iubitori de artă autentică românească, sunt admirate de către profesioniști...
Nu este suficient pentru micii și viitorii mari artiști, trebuie creat un sistem public național.... acești copii de geniu să fie protejați și meditați în spiritul vechilor înțelepciuni... privind descendența identitară a spiritualității românești...!
Avem copii geniali, avem un cod genetic providențial, se simte în țară lipsa patrioților români, se simte absența unui destin românesc din toate cancelariile lumii...!” (Laurian Stănchescu)