Încărcare
Legea pentru digitalizarea administrației publice, prin eliminarea hârtiei din fluxul intern și inter-instituțional, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică în forma adoptată se Senatul României spune la:
Art.2
c) comunicările care țin de furnizarea serviciilor publice, comunicările interne care țin de funcționarea autorității sau instituției publice, precum și comunicările inter-instituționale dintre două sau mai multe autorități sau instituții se fac electronic, cu excepția cazului în care există o dispoziție legală contrară, sau o persoană fizică solicită în mod expres comunicarea pe suport hârtie;
Pare în regulă, nu-i așa?
Conform Ordonanței de Urgență nr.57/2019, privind Codul administrativ:
Titlul II Definiții generale aplicabile administrației publice
Art. 5 Definiții generale
În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
...
kk) serviciul public - activitatea sau ansamblul de activități organizate de o autoritate a administrației publice ori de o instituție publică sau autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat și continuu;
Deci, în mod normal serviciile publice menționate în această abordare ar trebui să însemne ORICE ȘI TOATE documentele emise de autorități, instituțiile publice și societățile aflate în subordinea acestora, cele pe care senatorii au avut mare grijă să evite să le menționeze.
Trecerea de la comunicările tipărite pe hârtie în format electronic este o operație care nu se poate realiza instantaneu din punct de vedere al tuturor cetățenilor României. Această lege spune că odată intrată în vigoare comunicările se vor face electronic. Mai mult se subliniază clar în art.14 că:
„(1) În situația în care autoritatea sau instituția publică primește de la o persoană fizică o comunicare în format fizic, aceasta va procesa din format fizic în format electronic, la primire, respectiva comunicare, va acorda un număr de înregistrare în conținutul fișierului electronic respectiv, urmând ca traseul comunicării în respectiva autoritate sau instituție, respectiv către alte autorități sau instituții să se facă doar în format electronic.
(2) Numărul de înregistrare acordat este imprimat pe o recipisă care rămâne în posesia persoanei fizice.
(3) În situația în care persoana fizică solicită în mod expres comunicarea pe suport hârtie, autoritatea sau instituția publică este obligată să păstreze o copie a acesteia și în arhiva electronică, făcând mențiune despre acest lucru în arhivă.”
Și totuși ca o persoană fizică să solicite în mod expres comunicarea pe suport hârtie este necesar ca să urmeze aceleași căi „standard”: să meargă la instituție, să depună cererea și să primească cererea prin poștă. Dacă omul își trimite cererea prin poștă și uită să „solicite expres” primirea răspunsului scris pe suport hârtie, autoritatea, instituția publică sau societatea din subordinea lor vor putea spune: „Noi v-am pregătit răspunsul la timp și în format electronic, dar nu ați cerut expres primirea acestuia pe hârtie, așa că nu l-am trimis”
Sau ne putem întâlni cu situația în care trimitem solicitarea prin email și primim răspunsul prin poștă. Acest fapt ar constitui o încălcare a principiilor enunțate în textul legii. De ce ar face așa ceva? Pentru că există și acum contracte de livrare a corespondenței cu „firme de partid” care „asigură” livrarea documentelor într-un interval de timp cuprins între 1 și 68 de zile (din experiența proprie). Aceste firme trebuie să poată trăi și ele din banii de la buget, nu-i așa?
Conform „tradiției” parlamentare încălcarea acestui aliniat din articol nu este prevăzut a fi o responsabilitate aparținând autorității, instituției publice sau societății aflate în subordinea acestora, nu este stabilită că fiind contravenție, nu este sancționată și viața merge mai departe cu costuri suportate de plătitorul de impozite și taxe, care nu este vinovat de încălcarea legii.
Minima decență de corecție ar însemna completarea textului adoptat de senatorii neștiutori după cum urmează:
Art.2
c) comunicările care țin de furnizarea serviciilor publice, comunicările interne care țin de funcționarea autorității, instituției publice sau a societății aflate în subordinea acestora, precum și comunicările inter-instituționale dintre două sau mai multe autorități, instituții sau societăți aflate în subordinea acestora se fac numai în format electronic, cu excepția cazului în care există o dispoziție legală contrară, a cazului în care o persoană fizică solicită în mod expres comunicarea pe suport hârtie sau a cazului în care o persoană fizică se află în imposibilitatea utilizării mijloacelor electronice de primire a comunicărilor;
Și respectul față de persoanele în vârstă (de exemplu) care nu utilizează mijloace de comunicare electronice, ar modifica textul de la art.14:
„(3) În situația în care persoana fizică sau juridică solicită în mod expres comunicarea pe suport hârtie sau a solicitarea inițială a persoanei fizice sau juridice a fost primită prin alte mijloace decât în format electronic, autoritatea, instituția publică sau orice societate aflate în subordinea acestora are obligația să transmită comunicarea conținând rezultatul solicitării prin aceleași mijloace prin care a fost primită și acolo unde nu este posibil, prin poștă la adresa de domiciliu sau domiciliul fiscal al solicitantului, păstrând o copie a acesteia și o copie a confirmării de primite și în arhiva electronică, făcând mențiune despre acest lucru în arhivă”
În felul acesta s-ar putea realiza o trecere graduală corectă și mai ușor de asimilat de către cetățenii României, care nu au pregătirea necesară utilizării mijloacelor de comunicare electronice. Introducerea unor sancțiuni cu privire la „abuzul de servicii poștale și consum de hârtie” ar fi benefică, mai ales pentru situațiile în care mulți dintre primarii României habar nu au să își citească emailurile sau să deschidă și să editeze documente pe calculator. Și sunt și mândri de acest lucru!