„Digitalizarea” României ... cu limitarea accesului la informațiile care te privesc

Mult lăudata Lege pentru digitalizarea administrației publice, prin eliminarea hârtiei din fluxul intern și inter-instituțional, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică în forma adoptată se Senatul României spune la

„Art. 15
a) Aplicațiile software utilizate de către autoritățile sau instituțiile publice care utilizează sau stochează date cu caracter personal ale persoanelor fizice vor permite vizualizarea de către acestea a rapoartelor privind modul și scopul utilizării lor, prin punctul de contact unic electronic.
b) Rapoartele vor furniza cel puțin următoarele informații:
a. fiecare etapă de evoluție a comunicării;
b. persoanele către care a fost diseminat;
c. persoanele care au accesat comunicarea;
d. data și ora când au fost accesate și/sau diseminate;
e. intervenția fiecărei persoane asupra comunicării și momentul la care a fost făcută intervenția sau accesarea.”

Pare minunat nu-i așa?

Dar nu vi se pare de mai mult bun simț și respect față de cetățeanul onest următoarea formulare:

„Art.15

1. Aplicațiile software utilizate de către autoritățile, instituțiile publice și societățile aflate în subordinea acestora care utilizează sau stochează date cu caracter personal ale persoanelor fizice și juridice vor permite vizualizarea de către acestea a tuturor datelor cu caracter personal, și tuturor comunicărilor interne și rapoartelor privind modul și scopul utilizării lor, prin punctul de contact unic electronic sau la sediul acestora
2. Rapoartele vor furniza cel puțin următoarele informații:
   1. fiecare etapă de evoluție a comunicării;
   2. numele și prenumele, funcția și locul de muncă al persoanelor către care a fost diseminat și temeiul legal al diseminării;
   3. numele și prenumele, funcția și locul de muncă al persoanelor care au accesat comunicarea și temeiul legal al accesării;
   4. data și ora când au fost accesate și/sau diseminate;
   5. intervenția și conținutul acesteia efectuată de fiecare persoană asupra comunicării și momentul la care a fost făcută intervenția sau accesarea;
   6. orice note și observații asociate în mod implicit profilului persoanei fizice sau juridice.”

Forma legislativă adoptată permite ascunderea identității persoanei din instituție care accesează datele personale ale persoanei fizice sub "pretextul" confidențialității.

Totodată pentru persoana neidentificabilă de către cetățean nu există obligația prezentării temeiului legal pe care l-a avut pentru accesarea datelor.

În absența specificării temeiului legal și a nominalizării persoanei, oricine „cunoaște pe cineva” într-o autoritate, instituție publică sau societate subordonată acestora, va putea obține informații cu caracter personal despre orice persoană fizică.

Mai mult: comunicările interne existente pe tema unei persoane pot fi ascunse persoanei la care se face referire, pe motiv că NU intră în lista obligațiilor de raportare care trebuie îndeplinite.

Sa presupunem că o persoană este insistentă în solicitarea unui răspuns la termenul prevăzut de lege, și prin insistență deranjează „mândria” funcționarului public. În comunicările interne pot să apară mesaje între doi sau mai mulți funcționari care să sune cam așa: „vezi rezolvă cu ăsta că iar m-a sunat dimineață” și la rubrica „observații”, ascunsă cu grijă din lista datelor cu caracter personal, să fie făcută o mențiune de genul „recalcitrant”, despre care cetățeanul NU are cunoștință și care este injustă față de acesta. Iar informația de la "observații" să fie transmisă tuturor instituțiilor.

În același timp nu este specificată în lege modalitatea în care raportul este pus la dispoziția persoanei fizice sau juridice, fapt care permite prezentarea raportului într-o manieră care să nu permită o justă identificare a surse și conținutului acestuia. Un raport format din multe capturi de ecran poate fi contestat în instanță pentru că nu poate prezenta elementele de identificare juste ale sursei.

De aceea art.15 trebuie completat cu aliniatul (3) având următorul cuprins:

„(3) Rapoartele se vor prezenta sub forma unui fișier PDF semnat electronic și marcat cu marcă temporală pentru a fi permisă recunoașterea acestora ca instrumente probatorii”

Un alt tertip folosit des este acela al lipsei specificării exacte a termenului de prezentare a raportului. Cei care au compus textul au refuzat să specifice acest lucru pentru ca să existe „libertatea” autorităților, instituțiilor și societăților subordinate acestora de a răspunde „În termen de 30 de zile de la data solicitării, cu posibilitatea de a se prelungi cu încă 15 zile, conform legii petițiilor” Astfel ar avea timp să cosmetizeze informațiile și să ascunde elementele care pot aduce prejudicii financiare sau de imagine cetățeanului.

Drept urmare articolul 15 ar trebui completat cu aliniatul (4) având următorul cuprins:

„(4) Rapoartele se vor pune la dispoziția persoanelor fizice în timp real în maxim 180 de secunde de la data solicitării transmise prin interfața punctului de contact unic electronic”

Iar teoria "se subînțelege că așa se va face!" nu are voie să stea în picioare! Până acum, nimic din ce se subînțelege nu a fost aplicat în interesul persoanei fizice sau juridice!

Numai așa este posibil să avem un temei legal necesar acțiunii împotriva accesului nepermis sau răuvoitor la datele, informațiile și comunicările care ne privesc direct și care ne sunt ascunse acum!