-
Încărcare
Încărcare
Senatorilor români le plac ambiguitățile. Altfel nu s-a putea explica de ce textul din Legea pentru digitalizarea administrației publice, prin eliminarea hârtiei din fluxul intern și inter-instituțional, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică include:
Art. 7
Deși pare foarte în regulă, există un aspect pe care cetățenii nu îl cunosc: acela că standardele internaționale prezintă varietăți numeroase pentru același tip de documente.
Să explicăm următoarele: un cetățean cere un document și primește ca răspuns un fișier în format electronic pe care îl poate vedea corect, complet, fără „pierderi” de date afișate. Acel fișier poate fi deschis pe telefon sau pe calculator cu ajutorul unor aplicații sau programe existente sau alese de cetățean care permit deschiderea și afișarea acestuia, și, bineînțeles, poate fi salvat oriunde alege cetățeanul.
Să presupunem că după 15 ani va fi necesar ca persoana fizică sau juridică să deschidă acel fișier pentru a găsi o informație necesară, sau că acel fișier va fi necesar de prezentat unei instanțe. În mod firesc, tehnologia avansează indiferent cât de puțin place unora. Astfel că după 15 ani și 30 de generații de telefoane schimbate, sau 5 generații de calculatoare, acel fișier care conține un răspuns la o solicitare și în care se regăsește o informație necesară omului, ar trebui să poată fi deschis și conținutul să poată fi vizualizat în forma transmisă la data primirii și pe noile dispozitive care vor avea noi programe de afișare a tipului de fișier în cauză.
Foarte puțini cetățeni știu ce înseamnă fiecare dintre formatele electronice ale fișierelor pe care le folosesc. De exemplu, prea puțin contează că O POZĂ are extensia jpg, png. tiff, bmp, svg, webp, jpeg2000, jp2 și ce înseamnă fiecare. Contează că este poză pe care o văd și care se deschide. Cei care lucrează cu documente știu doar că un fișier PDF „se deschide cu Adobe” și că un DOC se deschide cu Word.
Pentru cei care au experiența lucrului cu declarațiile ANAF se știe deja că statul român face reclamă forțată producătorului de software Adobe. Orice fișier care conține o declarație care trebuie depusă la ANAF nu poate fi deschis decât cu Acrobat Reader. În ciuda faptului că există „doar” câteva zeci de alte variante de program care deschid fișiere PDF și care ocupă un spațiu mult mai mic decât Acrobat și utilizează mult mai puține resurse ale calculatorului.
Obligația IMPUSĂ de ANAF de a utiliza numai Acrobat Reader pentru deschiderea fișierelor PDF care conțin declarațiile fiscale este „combătută” cu texte de tipul: „Acrobat Reader este gratuit” și „pentru că așa am ales noi”. Nu contează pentru ei că Acrobat Reader ocupă de 3-4 ori mai mult spațiu pe calculatoarele sau telefoanele oamenilor și nu contează că resursele folosite de Acrobat Reader încetinesc activitatea acestor calculatoare pentru alte programe. Pentru că nu sunt calculatoarele lor, ale celor care au decis că numai așa se poate lucra.
Deși fișierele care conțin declarațiile fiscale au extensia PDF, în realitate acestea sunt formulare de tip XFAF NON-STANDARD ISO, un format proprietar Adobe similar formularelor PDF standard. După completarea datelor din declarații formularele PDF standard și formularul XFAF proprietar Adobe pot fi prelucrate la fel de ușor și conținutul acestora poate fi procesat la fel de simplu către bazele de date ale ANAF. Diferența între cele două tipuri de formulare este aceea că formularele standard internațional PDF pot fi deschise și completate cu orice tip de program inclusiv Acrobat Reader, în vreme ce formulare XFAF ambalate în PDF nu pot fi completate decât cu Acrobat Reader. Acest fapt poate fi interpretat ca reclamă forțată a unui producător de software și bombardarea cetățenilor obligați să depună declarații cu imaginea acelui producător. Oare câtă șpagă și sub ce formă a fost aceasta dată către persoanele care au decis folosirea STRICTĂ a UNUI SINGUR PROGRAM ALES DE EI, FĂRĂ ACORDUL PREALABIL AL CETĂȚENILOR?
Mai mult, după completarea și semnarea fișierului PDF forma finală a acestuia nu poate fi vizualizată corect și complet decât folosind același Acrobat Reader. Și nici atunci, dacă cetățeanul se uită pe telefon la conținutul fișierului folosind versiunea pentru telefon a Acrobat Reader.
Cu alte cuvinte ANAF, Guvernul, Statul român TE OBLIGĂ SĂ PUPI TĂLPILE ADOBE dacă vrei să-ti vezi documentele depuse la ei. Dacă nu folosești Acrobat, nu le vezi corect și complet.
Dacă doriți să verificați cele spuse mai sus, deschideți oricare dintre declarațiile pe care contribuabili le depun la ANAF, fie pe telefon, fie pe calculatorul dvs. CU ORICE ALT PROGRAM DIFERIT DE ACROBAT READER!
Aici aveți link-ul pentru declarațiile pe care le puteți descărca și completa. Succes!
https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/servicii_online/declaratii_electronice/descarcare_declaratii/
Textul articolului în interesul cetățeanului ar suna după cum urmează:
Art. 7
Se subînțelege că se va servi gogoașa „se subînțelege” sau altă gogoașă „Autoritatea pentru Digitalizarea României va decide. Ambele gogoși au din start mirosul cu care ne-au obișnuit atât parlamentarii cât și executivul României în ultimii 30 de ani: mirosul disprețului față de cetățeni.
Lăsat la îndemâna deciziei dintr-o normă metodologică, este perfect posibil să ne trezim că formatul fișierelor folosite în viitor va fi proprietatea unei anumite companii și că acea companie urmează să încaseze drepturi de utilizare intensivă a formatului sau că NU va pune la dispoziția publicului versiuni gratuite de utilizare.
Viața ne-a oferit deja „dosarul Microsoft” deși nu l-am cerut noi. Ce dosar ar urma acum? Dosarul Adobe? Dosarul Autocad?