Vrea digitalizare? Sau, mai corect, informatizare?

Mare tămbălău mare! Prim Ministrul României își dorește digitalizarea României!

Domnul Prim Ministru trebuie să afle că digitalizarea este acel proces care transformă semnalul analogic în semnal digital. Bineînțeles că digitalizarea mai poate însemna și introducerea în organism a digitalinei, sau a coda numeric o informație, sau manevrarea cu degetele a unei aparaturi electronice sau de control.

Termenul este îmbrățișat cu mare drag de presă! Mai ales de „slujnicii” partidelor plătitoare, incapabili să producă audiență jurnalistică reală! Și răspândit ca fiind „chintesența” existenței românilor pentru anii care vor urma.

Din postura de Prim Ministru este delicat să folosești termeni pe care nu reușești să-i înțelegi. Oricât ți-ai dori să creezi impresia de prestanță, adresându-te unui auditoriu ușor avizat, termenul de digitalizare trebuie folosit la locul lui. Istoria recentă ne-a demonstrat că „orice om îi este frică să pună puncturile la testurile din almanahe și dacă nu are succesuri să se elimineze”.

Revenind însă la digitalizarea mult dorită, vom considera că domnul Prim Ministru a făcut referire (a lăsat să subînțeleagă – cum ar spune „specialiștii” în domeniul juridic) la INFORMATIZAREA României.

Parcă sună mai bine! Chiar dacă, așa cum a recunoscut și domnul Prim Ministru, sistemele informatice și aplicațiile de gestionare a informațiilor existente, sunt „obosite” și nu permit o comunicare eficientă nici măcar într autorități.

Deși românii sunt recunoscuți la nivel mondial pentru performanțele în industria software, România continuă să fie tributară hârtiei scrise! Este o realitate tristă faptul că la ANAF depui declarațiile online cu semnătură electronică, dar orice dosar care trebuie predat trebuie să conțină „Copia C.U.I.”, „Copia C.I.”, sau cazier fiscal, cazier judiciar, etc.. Cu alte cuvinte trebuie să vii cu copii ale documentelor emise de alte autorități. Procedurile interne ale instituțiilor publice sunt făcute astfel încât să asigure un număr cât mai mare de funcționari. Există funcționari care colectează dosare, alții care le transportă între diferite birouri, alții care analizează, alții care le arhivează, alții care le păzesc, și tot așa.

S-au investit miliarde de lei în tot felul de servere, sisteme informatice, programe, pregătire profesională a funcționarilor. Fiecare instituție sau grup de instituții are sisteme proprii, făcute în etape diferite, cu scopuri diferite, conținând informații diferite despre exact aceleași persoane fizice sau juridice.

Comunicarea datelor între autorități continuă să se facă pe bază de cereri scrise, care sunt expediate prin poștă, pentru care se așteaptă răspuns tot în scris, trimis tot prin poștă.

S-au creat mijloace de identificare a persoanei prin folosirea certificatelor digitale calificate pentru generarea de semnături electronice, dar autoritățile cer în continuare documente notariale. Notarii refuză să utilizeze semnătura electronică și vor prezența fizică și semnături olografe pe hârtii.

Vrem să eliminăm aceste practici și să asigurăm o profundă schimbare a mijloacelor de comunicare între cetățeni și instituții, dar, mai ales, între instituții.

Astfel că propunem spre analiză câteva aspecte care pot fi remediate imediat:

1. Instituirea la nivelul guvernului a unei platforme unitare de prezentare a fiecărei instituții publice sau societăți comerciale la care statul este acționar indiferent în ce măsură. Platforma ar trebui să asigure posibilitatea ca ORICE cetățean să poate afla imediat informațiile minime: telefon, fax ȘI email real la care poate contacta instituția!
2. Fiecărei instituții de stat săi-i fie repartizat un domeniu .ro care să permită acelei instituții să prezinte minimul informațiilor civilizate: de la organigramă și salarizarea funcționarilor, până la proiecte de hotărâri sau rapoarte de activitate. Absența acestor date trebuie neapărat sancționată.
3. Nicio instituție de stat să nu permită angajaților din cadrul instituției să folosească adrese de email „gratuite”: yahoo.ro, gmail.com, hotmail.com, outlook.com, etc.
   Este jenant ca o primărie să primească de la orice persoană fizică, juridică sau autoritate, informații la adrese de email GRATUITE, aflate fizic pe servere care nu sunt amplasate în Spațiul Economic European. Este ridicol și să vedem că sunt instituții cărora le trimiți email la o adresă de email „oficială” și îți răspund de la o adresă de yahoo. Sau îți răspund tot de la adresa oficială, dar constați că a fost plimbat emailul pe 3-4 adrese de gmail sau yahoo „pentru informare”. La fel de ridicol este să trimiți un email la o adresă oficială, iar emailul să fie redirectat la o adresă de gmail și să ajungă în spam (locul pe care unii nici măcar nu știu să-l găsească) și sub acest „pretext” afirmă că NU au primit nicio comunicare.
4. Obligarea instituțiilor de stat la transmiterea automată a unui număr de înregistrare a comunicărilor în termen de maxim 1 zi lucrătoare de la data transmiterii sub sancțiunea acordării de compensații către solicitant, plătită din banii funcționarului care se face vinovat de încălcarea acestei obligații.

Ce ziceți domnule Prim Ministru: puteți face această „rânduială” prin ordin? Că v-ar fi tare ușor! Și ar putea să însemne un uriaș pas înainte pe calea unei comunicări mai bune! Mai ales că toate instituțiile din subordine se laudă că au profesioniști.

Nici nu are rost să pomenim de chestiuni care să simplifice viața oamenilor la capitolul VOT.

Sunteți extrem de reticenți la tot ce însemnă identificarea persoanei.

Uite câteva propuneri pe care să le ignorați pentru că pur și simplu refuzați să ascultați ce spun și alte persoane care nu vă sunt în cercul apropiaților sau al stăpânilor:

1. Ați emis carduri de sănătate cu cip – "sigure", care interacționează cel puțin teoretic cu sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Medicii de familie au cititoarele. De ce nu lăsați posibilitatea ca orice cetățean posesor de card de sănătate să poată vota cu ajutorul cardului de sănătate? Imaginați-vă ce ușoară ar deveni strângerea semnăturilor pentru diferite scopuri electorale și cât de ușor s-ar putea valida aceste liste.
2. Cum ar fi ca pe spatele tuturor cărților de identitate să existe un tabel cu 25 de coloane și 15 linii (de exemplu) în care să fie înscrise în mod unic un set de caractere (cifre și litere). Cetățeanul care vrea să „semneze” o petiție din fața calculatorului să o poată face introducând caracterele care i se vor cere în mod aleator de către platforma în care se vor colecta „semnăturile”. Ca să nu pomenim de coduri QR care să poată fi scanate prin prezentarea la cameră. Și, NICIDECUM de cip-urile „contactless” cu GPS incorporat. Totul ar fi tipărit și într-o mult mai mare siguranță.
3. Sau, de ce să nu fie eliminată posibilitatea falsificării listelor de semnături de adeziune pentru (de exemplu) o inițiativă legislativă cetățenească. Acum procesul înseamnă un colos de muncă și are carențe majore speculate atent de guverne, la capitolul confirmarea identității semnatarului. Dacă, așa ... de exemplu, cei care doresc să susțină o inițiativă legislativă ar putea semna listele în fața unui agent constatator aflat în serviciul public: de exemplu ofițerul de servici din secția de poliție. Ar mai putea cineva (exemplu primăriile) să conteste că respectiva lista nu a fost semnată de o anumită persoană sau că datele din listă nu sunt corecte?

Rețineți domnule Prim Ministru că sunt măsuri atât de ușor de implementat încât v-ar permite inclusiv vouă parlamentarilor și guvernanților să funcționați mai util pentru cetățenii care vă plătesc salariile, indemnizațiile și pensiile.

Ce spuneți, sunteți capabili să faceți lucrurile acestea simple?

Eu zic că NU! Și nu veți avea curajul să demonstrați altceva!