Mă închin ...

Mă înclin în fata nevoințelor sale monahale, veritabile și autentice!

Mă înclin în fata slujirii sale arhierești, exemplare, sacerdotale și pastorale!

Mă înclin în fata propovăduirii sale, apologetice și misionare!

Mă înclin în fata mărturisirii sale, vrednice și dinamice!

Mă înclin în fata lucrării sale caritativ-filantropice, bogate și generoase!

Mă înclin în fata vârstei sale patriarhale și venerabile!

Mă înclin în fata ținutei și purtării sale, călugărești, patericale, patristice și filocalice!

Mă înclin în fata atitudinii sale românești, naționale și patriotice!

Mă înclin în fata tuturor cadrelor medicale și sanitare care l-au îngrijit în ultima sa luna de viață! 

Mă înclin în fata sfârșitului sau pământesc!

Mă înclin în fata tuturor ucenicilor, colaboratorilor și fiilor săi duhovnicești!

Mă înclin în fata tuturor păstoriților săi, clerici și credincioși, călugări sau mireni!

Mă înclin în fata tuturor organizatorilor, autorităților și a celor implicați în exemplara desfășurare și împlinire a funeraliilor sale, în aceste condiții, cu totul speciale!

Mă înclin în fata tuturor celor care au participat la toate aceste clipe sau momente ale prohodirii și înmormântării sale!

Mă înclin în fata bucovinenilor, sucevenilor, rădăuțenilor, putnenilor și, tuturor, celor care l-au întâlnit, cunoscut, ascultat, apreciat, respectat, admirat și prețuit pe Venerabilul Părinte Arhipăstor Pimen Suceveanul!

Mă înclin în fata romanilor care, astăzi și, în toate aceste zile, au dat dovada de multă cumințenie, de sincera evlavie, de adevărată credință, de curat atașament, deosebita purtare și, mai ales, de negrăit regret ca, (le) pleacă din lumea aceasta un Părinte la care ei, fiii, veneau apăsați și plecau liniștiți, veneau îngrijorați și plecau optimiști ori plini de nădejde, veneau încercați și plecau ușurați sau izbăviți, veneau descurajați și plecau îmbărbătați, cu alte cuvinte, veneau, într-un fel și plecau într-altul, în, cu totul altul!

Într-un cuvânt, mă înclin, valorii, perenității și spiritualității, sacralității și sfințeniei, simplității și responsabilității, care, încă, mai răzbate în dulcea Bucovina (și) datorita Părintelui nostru nonagenar

Pimen Arhiepiscopul, pentru care mă rog și eu ca Dumnezeu sa îl așeze în ceata drepților, dimpreună cu Sfinții cei, din veac, bineplăcuți Lui, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!... 

Veșnică să-i fie amintirea, evocarea și pomenirea!... 

Cu nedisimulata sfiala și profunda considerație,