Ministerul Sănătății Big Pharma

Știm bine că „Ministerul Sănătății” este o prefăcătorie de instituție condusă la toate nivelurile de „sectanți” ai „mișcării Big Pharma”. Sănătatea oamenilor nu mai este de multă vreme „interes național”, fiind privită ca „vaca de muls” de către orice creatură cu drept auto-arogat de semnătură pe orice hârtie care implică orice fel de acțiune sau inacțiune legată de oameni.

Enunțul de mai sus este un fapt, nu este o opinie a unui om sau a unui grup de oameni. Este pur și simplu un fapt!

Pentru că „sănătatea este mai bună decât toate” fiecare om din sectorul non Big Pharma este atent supravegheat la nivel instituțional pentru a se putea depista momentul, fracțiunea de secundă sau secunda în care a „strănutat” a boală! Acea secundă este esențială pentru existența Big Pharma! Acel moment în care ai trecut pragul în cabinetul medicului pentru că „te doare burta”.

Vânătoarea începe de când te naști: dimensiuni, greutate, analize despre care părinții tăi nu știu că se fac, profiluri genetice, etc. Odată ce te-ai născut instituția de stat îți alocă un cod numeric personal care te va urmări toată viața. Este ca un fel de cod de bare!

Odată cu dezvoltarea trupească, instituțiile statului au mare grijă să-ți asigure condițiile optime pentru ... îmbolnăvire! Nimic din ce se petrece într-o țară cum este în România nu are ca scop real păstrarea sănătății populației! Nimic! Și vreau să-l văd pe acela care are tupeul să spună că instituția de stat condusă de el a făcut în mod real și complet un singur lucru bun pentru păstrarea sănătății oamenilor.

Dar să revenim la „Ministerul Sănătății”, cel care se îngrijește de sănătatea Big Pharma, nicidecum de sănătatea oamenilor.

Atunci când un cetățean român „beneficiază” de „medicamente compensate” pentru o boală cronică, trebuie să își primească rețeta „compensată” de la medicul de familie, să se ducă cu ea la farmacie și să-și ridice medicamentele fără probleme. Ar putea fi de înțeles că dintr-o absolută întâmplare, medicamentele de care are nevoie cetățeanul nu sunt pe stocul farmaciei.

Hidoșenia „sistemului de sănătate” constă inclusiv în plimbarea omului de acasă la medicul de familie, de la medicul de familie la farmacie, de la farmacie acasă, de acasă din nou la farmacie și de la farmacie din nou acasă în condițiile în care „Ministerul Sănătății” recomandă „distanțarea fizică”!

Și ajunge pacientul (după principiul „sănătos” „dacă tot este bolnav să meargă, dă-l în puii mei”) la farmacie unde i se confirmă ce știa deja de mai multe luni: nu există medicamentul pe stoc! Ca să explic mai clar: pacientul, știind că are nevoie de medicament, a ajuns în halul în care întreabă cu luni de zile înainte dacă este pe stoc! Și când, de fiecare dată i se răspunde: „Nu mai avem pe stoc de câteva luni” credeți că se bucură? Și întreabă: „Și când aduceți?” Iar răspunsul standard este: „Nu știm! Nu este pe stoc la depozit!”. Cu coada între picioare, pacientul se îndepărtează de farmacie gândindu-se simplu: „Dacă nu îmi fac rost din altă parte, mă ia dracu’ și mor ca un câine!”

Situația se repetă și la altă farmacie! Și la următoarea! Și la toate farmaciile pe la care se „plimbă” în plină pandemie sau nu! Pentru că este bolnav și trebuie să „cerșească” sănătatea de la cei care sunt plătiți din bani publici să i-o „asigure”.

Ajuns acasă, pacientul pune mâna pe telefon și întreabă rude, neamuri, prieteni, cunoștințe din câte orașe poate!

Și uite așa aflăm noi, ziariștii obiectivi și neutri că lipsesc medicamente compensate. Și azi aflăm de un medicament și mâine de altul  și poimâine de altul! În fiecare zi aflăm că într-un oraș din România lipsește câte un medicament! Iar noi nu le putem spune decât că vom încerca să-i ajutăm întrebând la autorități, la companiile Big Pharma, la farmacii, etc.

După ce punem mâna pe telefoane și vedem că angajații autorităților care au în sarcină „relația cu presa” nu pot fi de găsit pentru că

• la Mi(ni)sterul Sănătății nimeni nu răspunde la telefoanele afișate public nici la centrală, nici la relații cu publicul, nici la relații cu presa
• la Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medical, nu există telefon pentru relații cu presa

punem frumos mâna și scriem un email, două emailuri, patru emailuri, mai multe emailuri în care punem întrebarea:

„Dacă medicamentul X figurează ca fiind PE STOC în zeci de mii de bucăți pentru un anumit județ, de ce nu ajunge în farmacii de mai multe luni?”

Și mai întrebăm și:

„Câte sancțiuni ați dat, care este cuantumul acestora, care este valoarea încasată din sancțiuni și care sunt firmele sancționate pentru încălcarea prevederile Ordinului 269/2017?”

Totodată punem mâna pe telefon și întrebăm Big Pharma: „În cazul unei cereri justificate din partea unei farmacii care are dovada că justificarea se face cu rețetă dată de medicul de familie, de ce refuzați livrarea medicamentului solicitat și răspundeți: <Să aștepte!>?”

Bineînțeles că, așa cum este de așteptat, dacă nu ești din partea unui ziar plătit de un partid parlamentar pentru a fi „independent”, nimeni nu-ți răspunde la emailurile trimise către instituțiile care se presupune că s-ar îngriji de sănătatea oamenilor. Se presupune doar, pentru că în fapt angajații acestor instituții se îngrijesc doar de „sănătatea” propriului lor loc de muncă, asigurând „sănătatea” locurilor de muncă ale șefilor care sunt „însănătoșiți” de Big Pharma prin intermediul partidelor politice pe care le finanțează, tocmai pentru a-și asigura slugile din „sistemul de sănătate” obediente și mute.

Atunci când am certificat public faptele de mai sus, am avut bunul simț să transmit informația și către „instituțiile de stat” (degeaba pentru oameni) și către Big Pharma!

De ce să fac asta? Știm cu toții că atacurile Big Pharma asupra oricărei persoane care îndrăznește să comenteze ceva sunt devastatoare pentru persoana respectivă! Este modul lor de a-și proteja interesele! Este felul lor de a fi, fără de care nu ar exista!

Și „surpriza” a părut să vină din partea Agenției Naționale a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale! Am purtat următoarea discuție cu cineva (sperăm că nu femeia de servici sau portarul) care a refuzat să se prezinte, pe chat:

După cum vedeți și singuri... „nu au fost găsite” niciunul dintre emailurile trimise! Sper că nu aveați impresia că le vor găsi. În articolul acesta am publicat întrebările trimise, cu mențiunea că fiecare email făcea referire la o denumire clară de medicament (în loc de X).

Și pentru că îmi place să mă „distrez” voi trata subiectul medicamentului Siofor pentru care s-au făcut sesizări din partea Colegiului Farmaciștilor, a Federației Asociațiilor Diabeticilor de nenumărate ori. Ultima dată s-au făcut sesizări la finalul lunii noiembrie 2020.

Însăși faptul că pacienții se constituie în asociații și federații pentru a își rezolva problema aprovizionării cu medicamente, demonstrează obrăznicia și dezinteresul funcționarilor publici numiți la șefia „instituțiilor de stat” pe criterii politice care includ: obediența, slugărnicia, lipsa de profesionalism, rezistența la jignirile publice, superficialitatea, etc. specifice celor lipsiți de demnitatea umană minim necesară pentru a ocupa o „funcție în sănătate”.

Trecând în zona aceea mai puțin vizibilă a angajaților Big Pharma, stau să mă întreb: „Cu ce obraz ieși tu pe stradă, angajatul român al Big Pharma, când știi că ești sluga nedemnă a unei companii care îți plătește salariul din <negocierea> sănătății?” Și poți să sari în sus cât vrei! Pentru că în România, din asta ți se plătește salariul! Din nimic altceva!

Culmea este că deși există stocuri mari, medicamentul NU ajunge în farmacie pentru că este ieftin! Alternativele sunt extrem de scumpe și există! Facem pariu că de la 10 lei cât este acum, va costa 30 sau 50 lei în curând?