-
Încărcare
Încărcare
Cele mai de întâlnite justificări pentru a refuza participarea la alegeri au ajuns să fie "N-am cu cine să votez" și "N-am oferte din care să aleg".
În perioada 01.06.2020-30.06.2020 ziarul România Rațională a efectuat un sondaj de opinie care a avut două întrebări:
1. Sunteți cetățean cu drept de vot?
2. Care este partidul cu care veți vota la alegerile locale?
În total au fost apelate un număr de 50.000 de numere de telefon, generate aleator de către un calculator. La cele două întrebări, s-au oferit să răspundă 34.418 persoane cu drept de vot. Dintre acestea 21.129 au răspuns "N-am cu cine să votez" sau "N-am oferte din care să aleg". Dacă adunăm și pe cei 15.582 care nu au dorit să răspundă, reiese că 36.711 cetățeni din 50.000 nu sunt interesați să iasă la vot! Adică 73,42%!
Este o cifră care demonstrează mai multe lucruri:
Nimic nou, nu-i așa?
Colateral acestor concluzii mai pot fi puse în evidență și alte detalii:
Paradoxul acesta nu poate fi explicat de niciun cetățean cu care am discutat pe îndelete. Dialogurile cu aceștia au sunat cam așa:
Î: Ce vă doriți de la un partid nou?
R: Să fie "curați" și cinstiți!
Î: Ce înțelegeți prin curați și cinstiți?
R: Păi ... să nu aibă penali sau jigodii printre ei ... Și să nu fi furat de la stat!
Î: Și dacă ar exista un asemenea partid, dvs. l-ați vota?
R: Bineînțeles! Cu ochii închiși! Imediat!
Î: Dar asemenea partid are nevoie de membri și finanțare. Dvs. v-ați înscrie în partidul acela?
R: Lasă domnule că ăla care-și face partid primește banii de la stat! De ce să mă înscriu? Ce nu pot să-l votez dacă nu mă înscriu?
Î: Dar banii de la stat nu sunt primiți decât de partidele parlamentare. Partidul acela nou nu primește pentru că abia s-a înființat și nu este în parlament. Cum să-și asigure activitatea de promovare?
R: Păi să plătească ăla care l-a înființat, dacă vrea să ajungă în Parlament.
Î: Și ca să ajungă în Parlament, trebuie ca oamenii să afle de el.
R: Păi să iasă la televizor și să spună ce are de spus.
Î: Și dacă iese la televizor o persoană necunoscută pentru dvs. și spune exact ce scrie prin programul lor, o să aveți încredere mai mare?
R: Păi dacă nu-l cunosc ... Cum să am încredere? De unde să știu eu cine-i ăla?
Î: Și atunci de ce să iasă la televizor, dacă nu-l cunoașteți și nu-l credeți oricum?
R: Eu vreau să văd domnule că apare la televizor unul pe care îl cunoaște lumea și care este cinstit și corect, și care nu are probleme cu legea și care nu a mai făcut parte din partidele astea mari. Că numai pe unul din ăla pot să-l cred.
Î: Puteți să-mi dați exemplu de un om pe care l-ați văzut la televizor, în care aveți încredere și care să vrea să intre în politică?
R: Domnule, ăștia deștepți care pot să facă ceva nu sunt lăsați! Sunt destui care îmi plac, dar nu sunt lăsați! Sau nu vor să facă politică!
Î: Deci: aveți un exemplu de om care să vă placă, pe care l-ați văzut la televizor și care vrea să facă politică?
R: ...
Î: Și dacă oamenii aceia de la televizor nu vor să intre în politică, de unde luăm alții cu care să face politică adevărată?
R: Păi să caute partidele astea noi... De unde să știu eu cine-i bun...
Î: Și dacă partidele astea noi găsesc oameni pe care nu-i cunoașteți, dar sunt buni, îi votați?
R: Cum să votez pe unul pe care nu-l știu ... Și așa partidele astea noi sunt fațadă pentru partidele mari. Cine știe cine este în spatele lor?
Î: Și dacă vi se spune că un partid nou nu are nicio finanțare ascunsă, că toate finanțările lor vin prin bancă, că au interzis până și încasarea cotizației în numerar, atunci îi credeți că sunt cinstiți și corecți la capitolul finanțare?
R: Poate că da! Dar nu cred să existe așa ceva. Au ei ceva ascuns pe undeva, că altfel nu-și făcea ăla partid.
Î: V-am tot auzit spunând că "ĂLA are partid". De ce?
R: Păi fiecare partid este al unui om! PSD e lui Ciolacu, PNL e a lui Johannis, și restul la fel.
Î: Când spuneți "E a lui ..." ce înseamnă de fapt?
R: Cum adică ce înseamnă? Înseamnă că ăla bagă grosu'n buzunar!
Î: Deci pentru dvs. un partid nou nu este ceva de încredere?
R: Normal că nu. Doar nu o să cred că unul pe care nu-l cunosc este mai deștept decât ăștia de la televizor și că vine el să facă bine poporului și mie? De ce s-o facă? Ce? El nu câștigă? Dacă chiar face ceva îl votez, dacă nu ... atunci să mă lase în pace!
Î: Ca să poată face ceva trebuie votat. Dacă nu-l votați nu poate să facă! Și atunci, dacă vă place ce vă propune, îl votați?
R: Eu m-am cam săturat de d-ăștia care promit și nu fac. Și ăla o sa facă la fel, că de-aia a intrat în politică! Treaba lui, dacă vrea să-l votez atunci să facă și pe urmă mai vedem dacă îl votez. Cine știe, poate apare altul ...
Și uite așa cetățeanul român se învârte în cercul vicios: vrea schimbare, făcută de alții, cu care el să fie de acord sau nu, și abia apoi votează. Deși ȘTIE că fără votul lui nu se poate face nimic. Și limitându-se la AȘTEPTAREA UNEI OFERTE CARE SĂ-I CONVINĂ.
Sigur nu este un lucru rău să faci comparație între oferte! Însă pentru a compara două sau mai multe oferte ai nevoie de niște criterii pe baza cărora să faci comparația: unii sunt de stânga - alții de dreapta, unii cu rușii - alții cu nemții-alții cu francezii, unii cu finanțare externă - alții cu finanțare de la buget - alții cu finanțare proprie, etc.
Și, cel mai important este SĂ CERI OFERTELE! NU SĂ LE AȘTEPȚI!
Adică: fie studiezi singur ce oferă public fiecare, fie întrebi la fiecare ce "oferă" și abia apoi compari.
Dar, pentru că sunt multe partide cu multe variante de "ofertă", omul se descurajează și alege ... ce îi spune televizorul ... sau vecinul ... sau nu alege nimic. De fapt, cetățeanul NU ȘTIE CE VREA! Dar cere ca alții să-l găsească și sa-l tragă de mânecă: "Asta îți promitem noi că facem!"
Interesant este și faptul că dacă este "găsit" sare în sus ca ars: "Da' cine v-a zis că eu vreau?" sau "Cine v-a dat voie să mă căutați?".
Extrem de puțini înțeleg că a face ceva este mai important decât a vorbi despre ce vrei să facă alții!
Exemplu concret: dvs. dacă ați citit acest articol ce vreți:
Pentru că indiferent ce vreți sau ce nu vreți