În lume există obiceiul "încadrării" oricărui partid pe latura dreaptă sau pe latura stângă a spectrului politic. Zona de centru este atribuită celor "nehotărâți".

În toate țările puternic dezvoltate economic populația are două opțiuni majore: către dreapta sau către stânga. În SUA republicanii se confruntă cu democrații. În Marea Britanie laburiștii și conservatorii își dispută permanent supremația. Zona "centrală" în ambele țări este asigurată doar la nivel de idee, concept sau titulatură, lipsită de puterea necesară acțiunii singulare, alipită după caz uneia dintre cele două mari direcții (centru-dreapta, centru-stânga).

România este într-un colaps politic evident: stânga și-a demonstrat ineficiența, dreapta și-a demonstrat incapacitatea. Restul nu au existat decât sub forma unor grupuri de interese economice raliate unuia dintre partidele momentului.

Lipsa de interes față de organizațiile politice este demonstrată în primul rând de absenteismul la vot. Iar absenteismul este garantat de lipsa de informații reale și palpabile oferite de grupările care conduc partidele actuale.

Toate aceste grupări au ales, aleg și vor alege mereu să prezinte public imaginea unor lideri ale căror „competențe" de conducere se bazează de cele mai multe ori pe șantaj și amenințări, ca și lucruri palpabile, și mai puțin pe calitățile necesare unui lider.

Neutralitatea devine astfel o poziție absolut normală pentru orice om care nu înțelege pe de-a-ntregul obiectivele oricărui partid ai căror lideri sunt lipsiți de consistența unor capacități pozitive de exprimare.

Meseria de politician a ajuns lipsită de conținutul normal - reprezentarea intereselor oamenilor care votează. Toți politicienii au ajuns la „supremația gândirii de perspectivă", uitând că accesul la informații este cauza care le-a permis atingerea acestui nivel. Și cum informația oferă putere, au mare grijă ca aceasta să nu ajungă complet și corect la oameni! Ea este „tradusă" într-un limbaj aparent simplu (pentru a fi „înțeleasă"), dar care nu asigură elementul cheie - înțelegerea informației corecte din perspectiva proprie a votantului. Scopul este evident: îți arăt că știu subiectul mai bine ca tine, dar îți spun numai eu cum trebuie să faci pentru că tu nu știi tot!

Lipsa unei comunicări coerente și complete, transformă votanții în două mari categorii: votanții instinctuali și non-votanții (votanții neutri).

În categoria votanților instinctuali se găsesc acele persoane care, pe baza unor instincte primare (foame, lene, sete) sau ușor elevate (simpatie, antipatie, bârfe), aleg să ștampileze unul dintre partidele care „deține" un om politic „stârnitor de instincte"!

În categoria votanților neutri (non-votanților) intră de obicei persoanele care judecă alegerea de a nu vota prin prisma propriilor interese și, mai ales, a neputinței (pe care o simt evidentă) de a avea garanția că votul lor înseamnă ceva. Unora le este chiar rușine că nu votează, dar preferă să suporte această rușine decât să își dea votul pentru oricare dintre partidele de moment. Altora le este silă să aleagă, știind precis că nimic din informația trunchiată prezentată de partidele momentului nu este „ceea ce pare a fi", ci doar o metodă simplă, dar eficientă (pentru intelectul subdezvoltat al majorității votanților instinctuali) de a asigura continuitatea conducerii de către același grup al oricăruia dintre partide.

Celor mai mulți dintre non-votanți le este clar că, orice alegere ar face, nu au nicio șansă de a realiza ceva în plus pentru ei personal, deci participarea la vot devine un consum inutil de energie și timp!

Din prezentarea simplistă de mai sus este evidentă apropierea de colaps a organizațiilor politice din România. Fie că sunt de stânga sau de dreapta!

Și atunci cine să conducă România?

Când pronunți „țară neutră" primul cuvânt care iți vine în minte este ... Elveția! Și îți aduci aminte că în timpul celor două războaie mondiale, Elveția a fost neutră din orice punct de vedere. Și știi că Elveția a rămas neutră inclusiv din punct de vedere economic față de Uniunea Europeană, păstrându-și moneda proprie, neaderând ca membru în Uniunea Europeană, și nefăcând parte din tratatul pentru Spațiul Economic European. Această politică de neutralitate menținută constant de-a lungul timpului însoțită de o puternică conștientizare a interesului personal în raport cu orice alte interese externe, a asigurat elvețienilor o creștere economică și o calitate a nivelului de trai care sunt date exemplu de către toate celelalte țări. Câți dintre cei care citiți aceste lucruri știți că în Elveția există democrație directă? Sau că Elveția este singura țară din lume în care fiecare canton (similar regiunilor de dezvoltare ale României) are constituție proprie, parlament propriu, putere judecătorească proprie și guvern propriu?

Veți gândi că este greu de realizat acest lucru în România, nu-i așa? Cum adică? Să își aleagă românii din 6 județe un guvern propriu numit (să zicem) guvern regional, iar cele opt regiuni de dezvoltare să asigure 9 membri ai unui guvern al României?

Pare aberant! Sau cel puțin irealizabil! Sau pare că în această etapă a istoriei, România nu este pregătită pentru așa ceva!

Și totuși România este mai pregătită pentru așa ceva decât pentru haosul care domnește acum! În România, șantajul și corupția au atins cote apropiate de cele ale dictaturilor, iar sărăcirea populației a devenit atât de evidentă încât face parte din „firescul cotidian".

Deci partidele și orice alianță „de stânga" au demonstrat clar că nu sunt eficiente conform dogmei: „apărarea drepturilor omului simplu, justiția socială, egalitatea (nu numai de șanse, ci și in drepturi), nediscriminarea oamenilor după rasă, naționalitate sau sex. Stânga este expresia politică a altruismului, a iubirii omului de aproapele său, adică sensibilitate pentru suferințele și aspirațiile celorlalți. Stânga modernă nu își vede împlinite idealurile decât într-o societate democratică, în care consultarea electorală are ca scop aflarea cerințelor populației, cucerirea puterii fiind calea prin care aceste aspirații pot fi traduse în viață de cei aleși în alegeri."

Aflate în contrast, partidele „de dreapta" și-au dovedit deja incapacitatea de a îșî atinge obiectivele dogmei generale: „poziții conservatoare, capitaliste, religioase, liberale sau, pur și simplu, opuse cu stânga politică", „având ca o prioritate apărarea țării (naționalism, patriotism) sau care caută, în primul rând, menținerea ordinii sociale (tradiționalism, conservatorism)".

Din punctul meu de vedere ambele versiuni și oricare combinație de tip struțo-cămilă dintre cele două variante au dat greș în mod epocal atunci când 6.740.213 votanți din cei 9.320.240 care s-au prezentat la referendumul VALIDAT din 2009 au ales trecerea la parlamentul unicameral cu 300 de persoane. Iar demonstrația supremă de batjocură este dată de TOATE partidele și alianțele majoritare care AU IGNORAT DREPTUL POPORULUI ROMÂN de a își alege conducătorii după voința proprie!

Este cea mai mare ofensă contemporană adusă cetățenilor români!

Este cea mai bună dovadă de nesimțire dată de politicienii români!

Este cea mai cruntă jignire adresată de aceștia poporului român:

„GLOATA NU CONTEAZĂ!"

Și este perpetuată! Și mai mult: în loc să scadă numărul de „reprezentanți ai poporului", acesta a crescut!

Și tu taci! Și plătești ca un prost impozite și taxe, fără să simți că o duci mai bine! Bravos! Exact ca la măgari!

Revenind însă la „NEUTRALITATEA POLITICĂ", România și românii ar trebui să înțeleagă că votul este similar cu o semnătură pe un contract de consultanță! Contract încheiat în numele lor, pe seama lor și opozabil fiecăruia, între un partid sau alianță și România. Nu contează dacă ești de acord sau nu cu rezultatul final! Cei care votează aleg o direcție (partid) și în acea direcție se va îndrepta România! Cu sau fără voia celorlalți!

De remarcat este că FIECARE PARTID ARE O DIRECȚIE! Are un punct de plecare - România, are o cale sau o direcție - la stânga sau la dreapta și are o țintă finală.

Până acum ținta finală comună partidelor a fost buzunarul propriu al liderilor acestora. În calea spre ținta finală au existat întotdeauna și alte interese din afara țării, care au „tras pe spuza lor" grosul beneficiilor, în buzunarul liderilor din partide rămânând numai firimiturile permise de interesele externe!

Toată populația a conștientizat asta! Până și cel mai prost dintre proștii tuturor proștilor a văzut că votul lui este răspunsul la întrebarea:

"Pe cine lași să te fure în următorii 4-5 ani?"

Trist!

Un partid „NEUTRU POLITIC", nu naționalist - dar pe aproape, nu izolaționist - dar echidistant, nu extremist - dar protector, este exact ce se potrivește acestui moment din istoria României.

Poporul român a dorit permanent să-și conserve tradițiile, a fost mereu optimist, a gândit liber și a dat dovadă de înțelepciune în momentele cheie ale istoriei.

Și-a apărat permanent bunurile cu care a fost dăruită țara. Nu a dorit niciodată teritoriile altor țări, deși a fost jefuit permanent de populație, teritoriu și bunuri, cu ajutorul câtorva trădători (incompetenți, lași sau escroci).

La fiecare aniversare a Marii Uniri, motiv de mândrie, petreceri și vorbe goale ale politicienilor, zeci de scriitori s-au ițit de prin ungherele în care au stat ascunși pentru a produce texte incomplete (dar declarate „documentate"), fără valoare practică, aplicabilă în viața de zi cu zi. Expunerea istoriei, deși ar ajuta la înțelegerea trecutului, nu mai este de ajuns! Pragmatismul vieții de zi cu zi trebuie să aducă o modificare majoră a reacției oamenilor în domeniul autoconducerii țării. Este dificil să vezi cum oamenii aleg să stea inerți pentru că nu au o direcție de mers.

Drumul din România, către România este problema. Iar problema se rezolvă întotdeauna intern! Când altcineva îți face curățenie în casă, la plecare ia și lucruri de valoare!

Deci România are nevoie să-și găsească drumul care se termină în România. Nu are nevoie de un drum către stânga, sau de un drum către dreapta. Are nevoie de multe drumuri și la stânga și la dreapta, pe care să le parcurgă fără a rămâne blocată, să le poate schimba după necesitățile proprii (nu ale altora), fără a-și pierde demnitatea pentru a-și atinge punctul final:

România mai bună pentru români!

Singura cale posibilă nu mai poată fi decât neutralitatea față de orice politică!

La stânga stau cerșetorii, la dreapta stau asupritorii, pe mijloc găsim oportuniștii.

Haideți să ne respectăm, în primul rând, pe noi înșine!