Să prezentăm câteva dintre simbolurile cele mai importante în imageria poporului român și care au directă legătură cu spiritualitatea pelasgo-geto-dacă-românească.

Cele mai întâlnite motive românești străvechi sunt: OCTOGONUL, SVASTICA,  FUNIA și ȘARPELE, STÂLPUL FUNERAR (Crucea).

Octogonul apare între pătrat și cerc. Pătratul este limitarea, iar cercul reprezintă infinitul, continuitatea, eternul. O lume intermediară, între pământ (pătrat) și cer (cerc).

Svastica este simbolul Soarelui. Ea NU este de inspirație orientală. Svastica din motivul popular românesc reprezintă centrul și lumea ce se învârte în jurul lui.

Arborele Lumii, arborele cosmic, centrul lumii – Axis Mundi.

Pământul este înconjurat de Apa Sâmbetei. În centru se afla Cetatea lui Dumnezeu și mărul Roșu, izvorul tuturor.

Mărul Roșu este Osia Pământului, iar în tradiția populară românească afla în Buricul Pământului. Tot aici găsim și Muntele Sfânt.

Șarpele apare legat de Axis Mundi, el este împreună cu Bradul sau cu Mărul Roșu.

În legendele cosmogonice românești el apare înaintea creării lumii, încolăcit pe Arborele Lumii. El este Împăratul Șarpe.

OCTOGONUL

În „Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale” Ivan Evseev ne spune următoarele: „Cifra opt culcată este simbolul infinitului. Numărul opt se pune în relație cu octogonul – figură intermediară între pătrat și cerc și, ca atare, semnifică lumea intermediară, între cea terestră conotată prin pătrat și cea uraniană, simbolizată prin cer.”

Cristina Pănculescu ne lămurește și mai clar în privința simbolismului octogonului : 
„ Octogonul este simbolul geometric plan al Centrului; simbolul numeric este 8…Un alt simbol geometric plan atașat Centrului este octogonul stelat. Acest simbol se raportează la aspectul activ, „ funcțional”, al Centrului … Prin Centru, după cum afirmă toate tradițiile, se face legătura între Cer și Pământ.

Simbolul geometric plan al Cerului este cercul.

Simbolul geometric plan al Pământului este pătratul.

Simbolul geometric plan al Centrului este octogonul care face trecerea de la pătrat ( Pământ) la cerc (Cer) și reciproc”.

Ceea ce este mai interesant este că în ornamentica populară românească acest simbol este întotdeauna legat de Columna Cerului sau Osia Lumii, pe care grecii și romanii o desemnau ca Polus Geticus, Axis Mundi și Carmines Mundi; Columnă a Cerului care în plan material simbolizează trecerea de la Pământ la cer și invers după cum octogonul face trecerea de la cerc la pătrat și reciproc.

Interesant este, de asemenea, și faptul că forma schematică a octogonului este rezultatul juxtapunerii a două cruci: crucea greacă (+) și crucea Sfântului Andrei(X). 
Or, numele Sf. Andrei derivă de la substantivul masculin ”andros” care în limba greacă înseamnă OM, iar Om, cum am văzut ceva mai sus, este desemnarea lui Zalmoxe ca Stăpân al Centrului și Rege al Lumii.

Tot Ivan Evseev ne mai spune: „Opt este numărul totalității și al echilibrului cosmic, reprezentate prin cele opt direcții ale spaţiuni (inclusiv geografice) și prin roza vânturilor: patru puncte cardinale și patru direcții intermediare. Aceasta poate semnifica însă și direcțiile migrației hiperboreene, cu caracter civilizator. Observăm în ceea ce privește octogonul sau steaua cu opt colțuri o complicație care ne determină să ne oprim asupra pătratului ca simbol al pământului.

Unind vârfurile celor două cruci vom obține două pătrate suprapuse simbolizând un caracter sacral dublu al pământului: Mama Pământ și Pământul Solar (uranic).

Și într-adevăr, tradiția populară tinde sa ne dea dreptate:

”Steaua Polară (desemnând Polul Ceresc unit de Columna Cerului cu Polul terestru ca Centru al lumii) este Împăratul nostru. Este veghetoarea cerului. Ea e Stejarul Câmpului.

Or, Steaua Polară face parte din Ursa Mare, după cum cu caracter ursid era reprezentată și Diana/Artemis (Zalmoxe - n.r. cp), ipostaza mai nouă a divinității pământului Geea.

În ceea ce privește pământul „solar” vom spune că această denumire se aplică întotdeauna Centrului din care derivă, atât în plan spiritual, cât și material, manifestarea.

Acest pământ solar în tradițiile antichității se numea Surya sau Siria și este identic cu HIPERBOREEA lui Apollo/ Zalmoxe”.

Vin să întărească această imagine tradițiile românești care „de fiecare dată … când vor să exprime forța, măreția, frumusețea, luminozitatea, legendele  folosesc cuvântul SUR: Calul sur, Vulturul sur, munții suri…

Or în limba română modernă sur înseamnă cenușiu ceea ce nu corespunde deloc sensului celor enunțate mai sus…

De aceea, cred că, în realitate, acest sur este de fapt o formă prescurtată pentru Soare din în limba primordială.

Afirmăm chiar că „întunecarea” cuvântului ne convinge, căci ea corespunde „ întunecării” inerente legii de desfășurare a ciclului.

Prin urmare și octogonul este un simbol care legitimează tradiția românească ca URMAŞĂ DIRECTĂ A CELEI PELASGO-HIPERBOREENE.

<sup>Bibliografie: 
1. René Guenon, Simboluri ale științei sacre, Buc,1997 
2. V. Lovinescu, Al patrulea hagealâc,Buc,1998 
3. Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului, muntele sacru al dacilor, Buc, 2009 
4. Isac Evdeev, Dicționar de simboluri si arhetipuri culturale,Timişoara,1994 
5. V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană,Buc,1996 
6. R. Vulcănescu, Mitologie română,Buc,1985 
7. R. Vulcănescu, Columna Cerului,Buc,1972</sup>