Încărcare
MOTTO:
Cred că maghiarimea ar trebui să adopte, în locul izolării cauzate de frustrările istorice, calea dublei identităţi, calea biculturalității!
NAGY ATTILA, etnic maghiar
ȘTIAȚI CĂ,
Așa zisa ”Ungaria Mare” NU A EXISTAT NICIODATĂ!
Ungaria, așa zis Mare, a fost un artificiu administrativ, o găselniță birocratică, a unui funcționar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, într-un birou, în urma unor intrigi și aranjamente de culise.
Ungaria așa zis Mare NU a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Doar prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! După un veac și jumătate de ocupație turcească TOTALĂ, Budapesta este eliberată de armatele imperiale... austriece și nu de luptătorii unguri.
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul rușinos, penibil și jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta și din Ungaria, nu a existat NICIUN combatant ungur!!!
Atunci când turcii, care transformaseră Ungaria în pașalâc, au fost alungați de armatele unei puteri europene, creștine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, libertatea sau demnitatea maghiară! NICIUNUL!
La fel cum, în cele aproape două secole de ocupație turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistență, de opoziție ungurească la ocupația musulmană.
Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar DISPARE.
Dispare Ungaria, dar NU și Transilvania, care continuă să existe, ca și până atunci!
De ce nu dispare și principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu de răspuns: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria și Transilvania ERAU LUCRURI DIFERITE, COMPLET DISTINCTE și SEPARATE, care nu puteau fi gândite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeași situație cu Moldova și Țara Românească, fiind toate trei părtașe în mod firesc la aceeași istorie, la același model de organizare politică, la aceeași limbă.
Ținem totuși să punem una-două întrebări pentru insistenții noștri detractori maghiari extremiști:
Câți sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, și câți sunt maghiarii care au marcat istoria României, în particular a Transilvaniei?
Câți sunt românii al căror nume a fost maghiarizat FORȚAT și se fălesc azi cu ei toți maghiarii, și câți sunt maghiarii cu nume românizat?...
Avem nevoie, de aceste comparații ca să tranșăm o dată și pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligați să participăm, din când în când.
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: abia la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia apoi, după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria țară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat național!
Comunitatea internațională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!
Care e logica acestor resentimente? Cum puteți deplânge la nesfârșit dispariția granițelor care aparțineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea și administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor.
Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze!
Dar știți dumneavoastră, frați maghiari, care a fost prima inițiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană și independentă pentru prima oară după 400 de ani?
Au decis să trimită și au și trimis la București o delegație, de trei conți maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand și lui Ionel Brătianu ca Ungaria SĂ SE ALIPEASCĂ la... ...România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! Nici mai mult, nici mai puțin!
Lipsiți de exercițiul guvernării, al libertății, fruntașilor unguri le-a fost teamă de riscurile și provocările la care te supune suveranitatea.
Unde era disprețul politicienilor maghiari față de tot ce este românesc atunci când au venit la București cu căciula în mână cerșindu-ne întovărășirea?!
Unde era dorul de libertate și neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!...
Poate dispăruse un pic... pentru că, în această parte a Europei și a lumii, STATUL CEL MAI VECHI și MAI STABIL, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era Statul Român (ca să nu mai pomenim și de MIILE DE ANI DE CONTINUITATE NEÎNTRERUPTĂ a Neamului Geto-Dac-Valacho-Rumunesc, PE ACELEAȘI MELEAGURI).
Nu întâmplător românii se numără și printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul JUS VALACHICUM.
Din nefericire însă, bunătatea noastră, sfioșenia și bunul nostru simț înscrise adânc în ADN-ul național românesc, sunt considerate, de către (h)unii, slăbiciune, ba...chiar prostie!
Dar, noi nu avem nevoie de minciuni și de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră ISTORIA și ADEVĂRUL!
De aceea, fiecare român în parte și întreg Neamul nostru românesc, inima și fruntea sus! ... Că chiar avem de ce le ține așa!
P.S. Nu uitați, dragi maghiari că, OPINCA ROMÂNEASCĂ, arborată pe Palatul Parlamentului din Budapesta, V-A ADUS INDEPENDENȚA ȚĂRII!...