Încărcare
Mi se ridică sângele la cap și gata, îți înfig mâinile în beregată, indiferent de urmări. Și să știi că am două mame, una care mi-a dat viață și m-a hrănit la sân și alta, numită Țară, care mi-a dat mândria de a fi român.
Ai ce ai cu mine, dar nu te lega de mamele care m-au hrănit din trupul lor.
Să-ți fie clar că, dacă le vorbești de rău, ești dușmanul meu și nu-mi trece dușmănia până nu te văd la pământ cu sângele buindu-ți pe nas. Uite așa sunt eu și gata, nu trebuie să-ți dau ție socoteală de ce sunt așa!
Și să nu te legi de copii mei, de femeia mea sau de neamul meu!
Lasă-mă cu credința că sunt tot ce-i mai bun pe lume, chiar dacă te văd strâmbând din nas. Da, sunt cu reminiscențe de comunist și când e vorba de mamă, Țară, familie sau neam, nu am ce negocia cu tine, întrucât nu sunt de vânzare.
Tu ești obișnuit să cumperi tot și pe toți cu bani. Nu te uita așa la mine și nu mă judeca după cei care ne conduc, pe care îi mituiești, iar ei tratează Țara ca pe o jartea penală cu care își fac mendrele!
O țin pe mama cu o pensie de mizerie și secătuiesc tara ca și când ar fi moșia lor. Pentru ei găsesc bani, numai pentru amărâți nu! Și îi văd cum, dintr-un salariu de bugetar, își duc traiul în conace boierești, după ziduri făcute să reziste unui asediu. Știu ei ce știu, că dacă se înfierbântă mămăliga în cei ca mine, o să ajungem să trecem cu plugul peste cenușa palatelor lor!
Spre deosebire de politicienii care-și trâmbițează patriotismul în public și vând țara la talcioc, când nu-i vede nimeni, eu chiar mi-am iubit Mama Țară. Pe cea pe care am cunoscut-o, nu pe asta confiscată de politicieni veroși în combinație cu grupări mafiote. Pe asta, o plâng și nu-i găsesc leac.
Mi s-a spus de atâtea ori că sunt un cripto-comunist închistat în modul de gândire, încât uneori, m-am îndoit de mine și de modul meu de a vedea lucrurile. Chiar le-am dat dreptate ăstora care confundă semnul exclamării cu virgula și mă sfidau din merțanele lor. Până când am văzut că ei prosperă din nimic, iar eu sunt pus la index din lipsă de resurse. Uite asta arată că sunt tributar gândirii învechite. Că numai regimul ăla ticălos mi-a inoculat ideea că țara este o mamă protectoare căruia îi sunt îndatorat. Iar eu am fost comunist atât cât să-mi iubesc cu patimă Țara.
Azi, nimeni nu mai are vreo datorie față de ea. Ei au numai drepturi și obligații doar față de propria persoană. Țara e bună doar pentru jecmănit și de aia săraca, a ajuns în halul ăsta.
Pentru mine, chiar a fost o mamă protectoare și mi-a dat ceea ce doar visam în copilărie. Și m-a protejat de mine însumi, făcându-mă să-mi doresc mai mult de la viață. Recunosc că mi-a dat și lucruri rele, căci unde s-a mai pomenit în țara asta ca un om să se oprească, așa cum fac eu, atunci când aude Imnul de Stat sau când trece Drapelul de Luptă al unei unități militare?
Și am rămas tributar mentalității induse de profesorii pentru care Limba română era o icoană! Căci pe atunci, profesorii ne chinuiau obligându-ne să citim și să scriem corect. Și asta mă face să-mi fie rușine de tinerii ,,realizați” prin câmpurile de căpșuni, care vorbesc pe Facebook într-o păsărească doar de ei înțeleasă, scrisă otova, care îmi dau lecții despre ce-i bine și ce-i rău și-mi dau de înțeles să-mi văd de placa mea dentară.
Țara de azi nu mai seamănă cu cea în care am crescut eu. Slabă tată, ca o vită costelivă în drum spre abator, dar cu uger mare din care sug politicienii și mafioții. Băi frate, erau și înainte unii cu facultăți făcute înaintea liceului, numiți în funcții publice, dar parcă nu erau așa de îngrămădiți ca cei de azi. Sau ticăloși de teapa Chiorului ajuns președinte, ori vânzători și trădători care au pus țara pe chituci.
Și parcă era o mândrie să fii român când vedeai președintele în caleașcă cu regina Marii Britanii sau primit cu fast la Washington. Azi are parte de o întrevedere de o jumătate de oră și primește, în final, o șapcă în semn de apreciere.
Iar imaginea României în exterior, o fac cerșetorii și interlopii încât, cine se respectă, când ajunge într-o țară UE, evită să spună că este român. Acum nici nu mai știu dacă mai avem președinte, din moment ce ambasadorul partenerului strategic ne trage de urechi când i se pare că am depășit liniuța pe caietul de citire. Și mă apucă tristețea când văd că, din țara fără datorii, ba și cu câteva miliarde de dolari în cont, am ajuns să fim înglodați în cea mai mare îndatorare față de străinătate, iar parte dintre românii se zbat în sărăcie.
Tu străine, mi-ai adus a treia mamă, pe nurlia UE.
Mi-ai promis marea cu sarea și mi-ai luat cu două mâini. Nu e rău că mi-ai adus-o și nici ea nu e rea. Dar, tot mamă vitregă rămâne și când împarte bucatele la masă, mie, copilul soțului din altă căsătorie, îmi dă porția cea mai mică, de cele mai multe ori, neîndestulătoare. Și-mi ia și banii de buzunar dați de tata. Înțeleg că așa sunt mamele vitrege și o iert dar pe tătucul președinte, nu, pentru că, în loc să-mi ia apărarea, pune capul în pământ și acceptă ca eu și Țara Mamă să fim tratați ca niște copii de pripas. Mi-ai luat țara străine, iar mie mi-a rămas doar un petec de pământ în curtea mea.
Acum ești stăpân peste țară și peste trădătorii care ți-au dat-o pe daiboj.
Mie îmi ești vecin, nu stăpân și cât ești aici, să respecți datina și să nu-mi impui obiceiurile tale rele.
Și să nu-ți treacă prin cap că poți să mă înjuri pe mine, pe mama sau pe Țara Mamă! Că aici va fi mormântul tău!