-
Încărcare
Încărcare
Șarpele este un simbol extrem de răspândit și cu o varietate imensă de înțelesuri, atât pozitive (demiurgice, divine) cât și negative (infernale).
Una dintre principalele semnificații simbolice ale șarpelui se referă la curenții cosmici, care nu sunt altceva decât expresia acțiunilor și reacțiunilor forțelor emanate de cer și, respectiv, de Pământ.
Unirea dintre Cer și Pământ este manifestată tocmai prin acești curenți pentru că fără ei aceasta nu s-ar produce.
Atunci când șarpele are aceasta semnificație, este cel mai adesea asociat unor simboluri axiale cum ar fi arborele sau bastonul.
La pelasgo-geto-români Șarpele este asimilat cu Arborele Cosmic (bradul sau Mărul Roșu) și de aceea îl găsim în iconografia primară încolăcit pe Arborele Lumii.
Din unele variante ale miturilor cosmogonice românești reiese că șarpele a preexistat cosmosului și a ieșit odată cu arborele cosmic din apele primordiale.
După părerea lui Vasile Lovinescu șarpele în formă de S, străpuns la mijloc de o săgeată simbolizează fixarea mercurului alchimic, ce este considerat ca un principiu feminin.
Ceea ce uimește însă este șarpele sub forma lui S ”desenat” în plan geografic de lanțul Munților Carpați-Balcani care, culmea, este străpuns la mijloc de Axul Lumii, care este SITUAT ÎN BUCEGI și cunoscut sub numele de COLUMNA CERULUI.
Șarpelui în formă de S, prezent și în cazul svasticii cu brațele curbate închipuind doi șerpi suprapuși, i se asociază ca simbol echivalent spirala dublă ce se regăsește pe motivele ornamentale ale Columnei Cerului în ornamentica românească.
Simbolismul dublei spirale este echivalent, dintr-un anumit punct de vedere, cu MONADA, simbolul yin/yang (simbol GETIC ”preluat” de la noi) care, la rândul său, este prezent natural pe fața de N-E a vârfului ”Ocolit” din Bucegi, și care este legat de simbolismul OULUI LUMII ale cărui două jumătăți, atunci când se despart, devin Cerul și Pământul.
Amprenta acestui principiu s-a păstrat în ambele jumătăți după separare: pe Pământ se identifică cu traseul sinuos al munților Carpați-Balcani străpuns de AXIS MUNDI în centru iar pe cer în constelația Dragonului, constelație circumpolară care după cum observă V. Lovinescu are tocmai forma lanțului muntos.
Altfel spus Constelația Dragonului și dublul său, dacă sunt luate împreună și interconectate, așa cum ne îndeamnă să facem însăși spirala dublă, nu este altceva decât o reprezentare a șarpelui primordial.
Or, tradițiile românești vorbesc despre un asemenea șarpe numindu-l anume, ÎMPĂRATUL ȘARPE.
Ele spun despre un șarpe uriaș care trăiește sub nisipurile malului mării și anume într-o porțiune în care se deschide o peșteră care comunică cu marea și cu nisipul.
Se spune că acest șarpe este impresionat de către inima unui muritor a cărui inimă trebuie să bată într-un anume fel pentru a ajunge la auzul șarpelui.
Când bătăile inimii ajung la el șarpele mugește de sub pământ dar nu poate fi auzit decât de cel căruia îi este adresat mugetul.
Aceste tradiții mai vorbesc și despre un balaur ce stă încolăcit pe Osia Lumii.
Aceleași tradiții ne amintesc de Ler Împărat care locuiește pe un munte mare ce nu poate fi găsit decât de acela care place lui Ler Împărat.
Este de semnalat aici faptul că nici Împăratul Șarpe nu poate fi auzit decât de acela a cărui inima i-a atras atenția.
Lucru și mai ciudat este faptul că ŞARPELE GLYKON, descoperit în tezaurul de statui de la Tomis, se termină cu un cap de OM iar corpul său închipuie o succesiune de spirale în formă de opt.
Dacă avem în vedere aceste identități atunci putem spune că Împăratul Șarpe identic dintr-un anume punct de vedere cu Ler Împărat este Regele Lumii, stăpân al centrului care nu este altul decât ZALMOXE în calitatea de ZEU-OM și ZEU-MOȘ.
Simbolismul șarpelui nu-l găsim doar la nivel macro cosmic, ci are și înțelesuri microcosmice, parcurgând un itinerar ce presupune o pornire din literatura vedică și o oprire în tradiția romanescă.
Adică, o trecere de la Regele Lumii la Protectorul Casei și Familiei.
Un mit cosmogonic vedic ne spune că Șarpele primordial înainte de crearea lumii plutea imobil pe oceanul universal de lapte.
Or, este știut că pentru români casa este un microcosmos cu valențe sacre.
Tradițiile legate de casă implică existența unui ŞARPE AL CASEI, de culoare albă ce stă în peretele sau sub pragul casei, nu mușcă, nu face rău nimănui, ci doar ticăia, motiv pentru care mai este numit și CEASORNICUL CASEI, el primind, din când în când, câte-o străchinuță cu lapte proaspăt pus de gospodina casei.
În descântecele românești preluate și de cultura modernă se spune:
„Șarpele casei, alb,/ Fără de venin/ Iată-ni-l azi în prag/ Falnic și senin/ Laptele de la oi/ În blid alb adus/L-a sorbit domol / Cam pe la apus”.
Deci Șarpele casei este identic la nivel microcosmic cu Șarpele macrocosmic, identic la rândul lui cu regele lumii situat în Centrul Lumii încolăcind columna cerului.
Pe de altă parte însă simbolismul șarpelui este preluat în imagistica populară, și mai ales cea creștină, sub aspectul funiei care prin sinuozitățile imprimate de mișcarea ei aduce extraordinar de mult cu mișcările unui șarpe.
Bisericile foarte vechi, de lemn, românești sunt înconjurate de un brâu în torsadă (răsucit) format din doi șerpi ale căror trupuri înlănțuite aduc cu o funie și care se despart abia deasupra ușilor de la intrare.
- VA URMA -
Bubliografie
1. René Guenon, Simboluri ale științei sacre, Buc,1997
2. V. Lovinescu, Al patrulea hagealâc,Buc,1998
3. Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului, muntele sacru al dacilor, Buc, 2009
4. Isac Evdeev, Dicționar de simboluri si arhetipuri culturale,Timişoara,1994
5. V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană,Buc,1996
6. R. Vulcănescu, Mitologie română,Buc,1985
7. R. Vulcănescu, Columna Cerului,Buc,1972)