Taoism în vremea covidului

sau tehnica suedeză


09:19timp citire
82accesări
14cititori
salvare

Ar trebui să-mi încep dizertația cu câteva concepte în ceea ce privește taoismul. În esență este o pledoarie pentru neimplicare, pentru căutarea echilibrului în toate. Cine își amintește de simbolul Ying-Yang care imaginează că atât aspectele negative cât și cele pozitive sunt răspândite în egală măsură în întreg universul și că orice deviere de la starea de echilibru va duce o reacție de sens contrar (cum, de altfel, demonstra mult mai târziu și Newton în legile mecanicii), putem spune că măsurile de protecție anticovid sunt utopice. Pentru cine nu are exercițiul raționamentului logic, bazat pe elementara lege cauză-efect, s-ar zice că măsurile de carantină a populației ar fi singura soluție logică pe care autoritățile trebui să le și ia.


Pandemia asta de COVID-19 a dus în criză populația lumii fiind întreținută asiduu de toate canalele media. Singurii care au ieșit din tipar au fost nordicii europeni, lumea primind informația cum că numai suedezii fac notă discordantă. (Se pare că și Norvegia nu acceptă izolarea la domiciliu). Și din starea de isterie, de după perdelele de la geam, lumea din restul lumii privește cu dispreț către aceste țări așteptând înfăptuirea dezastrului, probabil la infinite cortegii funerare care să-i ducă pe ultimul drum pe decedații de covid. Culmea e că deziluzia e pe măsură. Ba, mai mult, economia lor scapă de recesiune pentru că cetățenii patriei își înfăptuiesc serviciul zilnic integral. Va fi cu siguranță un recul, dar va fi suportat mult mai ușor, recesiunea datorându-se balanței de plăti externe (import-export) afectată de blocajul economic din tarile partenere, nicidecum de producția proprie.

România se înscrie pe o traiectorie dictată de spiritul de turmă. „Facem și noi cum fac și ceilalți”, iar dacă se poate, ne dăm mai „viteji” ca ei ca să ieșim în față drept „deștepții planetei”. Rețeta e verificată de mult timp. Se recurge la ea de mai bine de 30 de ani, dacă măsor timpul de la „revoluție”, dar are rădăcini mentale în perioada expansiunii bolșevismului. Ar fi multe de spus pentru a explica această evidentă, dar nu aș vrea să-mi întind dizertația pentru a o explica. Las în seama cititorului această lămurire, prin studiu individual.

Ca să revin la gestionarea „pandemiei” de covid în România, aș spune că sunt suficiente creiere lucide în țara asta care au precizat cu subiect și predicat că măsura carantinării este contraproductivă. O voce demnă de luat în seamă este chiar cea a domnului dr. Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România. Aducerea în aceeași încăpere atât a bolnavilor cât și a celor sănătoși, doar pentru că-i suspectezi de boală, nu face decât să transmită boala și la cei sănătoși. El a precizat că același efect a fost înregistrat la fiecare măsură de „carantinare” a populației, fiind, în fapt, un dezastru. Efectele s-au văzut mai ales la Suceava, unde s-a suprapus și o proastă gestionare a traseului bolnavilor de covid din spital, dar mai ales, a migrării personalului medical către sectorul privat. Deși nu s-a spus încă, o serie din medicii din spitalul de stat lucrează și în spitale private sau în cabinete proprii. Răspândirea covidului nu s-a făcut cu precădere prin nerespectarea anumitor norme interne din spitalul de stat, de la bolnavii internați acolo. Nu, intrarea covidului în spital s-a făcut prin medicii ce au lucrat și în cabinetele particulare. Cum așa? Simplu: „diasporenii” purtători de covid, având bani destul de mulți, au preferat consultațiile private, infectând astfel personalul medical. De aici, nu a fost decât o chestiune de câteva zile ca boala să intre pe ușa din față în spitalul județean.

Treaba asta vine ca o palmă grea către Ministrul Sănătății, un efervescent susținător al medicinii private și a politicii de privatizare a spitalelor din România. Lucrul acesta este ținut sub preș pentru că pică prost pentru politica promovată de actuala guvernare. 

Totuși, cum se descurcă Suedia în plină pandemie? Rețeta lor a fost destul de simplă: au informat populația asupra măsurilor ce se impun, atât de igienizare, cât și de distanțare socială și apoi i-a lăsat în pace. „Niște cretini”, ar spune un român „crizat” privind la televizor de sub pat, ferind posturile TV de limbă italiană. Desigur că mintea este mai mult decât un obiect decorativ și rațiunea este o artă pe care nu mulți o posedă. Dacă am privi și la statisticile Suediei, vom observa că nu diferă cu mult de cele ale altor țări, chiar dacă televiziunile se screm să le scoată într-o zonă roșie, poate chiar violet. Așadar, Suedia se află într-o evoluție firească a pandemiei, fără a impune măsuri restrictive excesive, deplasate, fără a introduce panică în rândul populației și fără a introduce legi suplimentare generatoare de abuzuri, așa cum s-a observat deja în România. Privind la legile taoiste, Suedia a preferat calea firescului, a non implicării excesive. Informarea și conștientizarea populației asupra pericolului a fost singura măsură, lăsând în grija populației îndeplinirea lor. E mult mai firesc să-i faci responsabili pe toți cetățenii decât să-i vânezi cu poliția, jandarmii și militarii cum s-a procedat în România, aducând și forțe suplimentare din rezervă. Comparând cele două măsuri, care credeți că-i mai economică? Ați zice că poate au crescut cazurile de covid la ei. Pot admite, dar cred că au avut resursele financiare ca să le rezolve. Zic eu că banii care trebuiau alocați pentru forțele de ordine (cazare, salarii, echipamente speciale, combustibili) puteau fi mult mai bine cheltuiți pe echipamente medicale și creșterea capacității de intervenție a unităților de primiri urgențe. Iată un minim câștig, doar dintr-un raționament simplu.

„Carantinarea” implică alte cheltuieli bugetare. Oprirea activității productive pe toate sectoarele publice (sau numai în parte) duce la neîncasări la bugetul de stat și/sau local. Așadar, alte pierderi. Guvernanții, cu președintele în frunte, vor zice (ba chiar zic) că merită. „Efortul nostru conjugat va duce la stoparea epidemiei”. E o lozincă comunistoidă, iar dacă nu ești de acord cu ea și-au făcut lege ca să te și bage la „bulău”. „Așa era și înainte” ar spune cei ce au trăit vremurile socialismului. „Nu se poate!” ar spune cei ce au trăit doar în capitalismul postdecembrist. „Suntem conduși de niște prosti”, ar spune un om cât de cât rațional.

Așadar, Suedia a decis că cetățeanul este suficient de inteligent ca să se ferească și singur de boală. Dacă e prost, adică dacă a făcut o greșeală, va suporta boala. Sistemul sanitar va avea grijă de el. Dacă corpul său este suficient de rezistent, va supraviețui, altfel… Și cetățeanul suedez s-a informat și face cele trei lucruri elementare pentru a se păzi: se spală pe mâini și pe față, se dezinfectează când intră în casă, păstrează distanța socială, iar cei mai fricoși își mai pun și mască (deși nu-i ajută pe cei sănătoși, ci-i necesară pentru cei bolnavi ca să nu răspândească boala).

Cetățeanul român panicat va zice că vor fi și oameni care vor răspândi mai mult sau mai puțin intenționat virusul pe modelul Bosanci (jud. Suceava) sau Țăndărei, și va trebui cineva să ne păzească: armata, bunăoară!... Într-adevăr, în cazul unei răspândiri intenționate trebuie să intervină organele de ordine publică, dar nu cred că-i cazul să-l păzească permanent (pentru că nu-i necesară carantina). Cetățenii sănătoși, în instinctul de a se păzi, se vor feri, iar de vor sesiza că-i rău intenționat îl vor denunța, ca în orice caz de infracțiune publică. Cei ce au fost contaminați vor căuta să se dezinfecteze imediat, în mod firesc. Apoi vor solicita ajutorul medicului pentru a fi luat în evidență și a solicita tratament corespunzător, chiar preventiv. Medicul de familie îl va ține sub observație.

Se poate pretinde că sunt bolnavi asimptomatici. Totul e posibil, dar oamenii, din instinct se vor păzi de la sine, iar măsurile enumerate mai sus sunt suficiente.

Așadar, măsurile Suediei par inumane, dar sunt cele mai raționale și nu fac decât să-și conserve foarte bine economia și resursele umane și financiare, spre deosebire de România în care sunt absolut exagerate și ineficiente în raport cu resursele alocate. Mai pe scurt, în România măsurile luate au un randament prost.

Pare cinic, dar măsurile Suediei sunt în acord cu evoluția darwinistă de selecție naturală a speciei cu posibilitatea dezvoltării pe cale naturală de anticorpi, dar și cu filosofia taoistă de reacțiune la orice deviere de la starea de echilibru. Pandemia de COVID19 a dereglat acest echilibru și, conform principiului pendulului, el se va liniști de la sine. De cele mai multe ori, intervenția poate fi un factor negativ în atenuarea oscilațiilor (și România e un caz nefericit). Oprirea forțată a pendulului s-ar fi putut realiza prin cunoașterea unui tratament adecvat, dar cum acesta lipsește…

Tot în virtutea legilor taoiste (a echilibrului, a cauzei și a efectului, a acțiunii și reacțiunii) s-a născut în mod firesc și acest articol, din încercarea de a privi echidistant această pandemie, parcă special zămislită.

Despre autor

Gabriel Todică

Colaborator