Prof. Ungureanu I. Gheorghe

Licențiat al Universității București (în Filologie și Drept), profesorul (cu gradul didactic I) Gheorghe I. Ungureanu a funcționat la școala din comuna natală (Cicănești, județul Argeș) de la începutul activității didactice (1965) ca profesor și, temporar, director și pînă la pensionare (2004), cu o scurtă întrerupere (1991-1993) cînd a fost inspector școlar și Consilier juridic la Inspectoratul Școlar Județean Argeș, avînd și o clasă în norma didactică la Școala Generală Nr. 1 din Curtea de Argeș.

Între vocațiile permanente, în afara celei didactice, a ținut la loc de cinste pe cea de Țăran și Politica, fiind de asemenea Jurnalist ”voluntar”, apoi membru al SZR (din 1990). Luptător Comunist încă din adolescență, a solicitat de șapte ori (între 1960 și 1989) primirea în PCR, fiind mereu respins, considerat anti-comunist și blocat la absolut toate căile unei evoluții normale. A fost Deținut Politic (avînd trei condamnări) și încarcerat abuziv (la închisoare politică) pentru chemarea în judecată (în 1974) -pentru cotropirea de către Stat a izlazului particular al consătenilor, nerestituit pînă în prezent- a ”celui mai iubit fiu al poporului” și a Primului-ministru de atunci (Manea Mănescu), între represalii consemnîndu-se ”confiscarea” abuzivă a apartamentului, cotropirea pămîntului proprietate particulară, confiscarea puștii și muniției de vînătoare -toate acestea nerestituite pînă în prezent- ridicarea la percheziție a mii de file și dosare, între care manuscrisele literare și politice (acestea nerestituite încă).

În 22 decembrie 1989, la ora 8,15, după Comunicatul de la ”Latrina Europei”, chemînd la Contrarevoluție, a organizat Comitetul Popular Revoluționar pentru apărarea Socialismului și a Patriei și, în calitate de Președinte al acestui organism Revoluționar a preluat Puterea în Comuna Cicănești, apoi în Orașul Curtea de Argeș, devenind membru în Comitetul Revoluționar Județean și Național (unde nu a fost acceptat din dispoziția lui Ion Iliescu).

Scriitor și Jurnalist Comunist, singurul din țară după 1989 -ceilalți, vreo zece mii, evaporîndu-se- a publicat peste 1.000 de articole, realizînd în prima ”noapte neagră” din decembrie 1989 prima nouă publicație din țară ”Meșterul Manole” și apoi alte ziare și reviste: Scînteia Socialismului, Pentru Socialism ! (pe hîrtie și electronic), Vorbe, Tolba cu Politici, Abuzul, ”Partidul Comuniștilor” (ziar electronic), Comunistul Bolșevic, iar dintre cărți remarcăm romanul studențesc ”Amfiteatrul Trei”, scris în vremea studenției, apoi cărțile fundamentale pentru ideologia comunistă ”Dicționar Politic (științific) și ”Doctrina Comunistă”, ele evidențiind tezele și principiile comuniste, în opoziție cu ”învățătura marxist-leninistă”.

Pentru elaborarea Doctrinei Comuniste, prof. Gheorghe I. Ungureanu a înlăturat definițiile și tezele inexacte sau anti-comuniste din învățătura marxist-leninistă (1847-2020) și mai ales practica anti-comunistă din țările socialiste (anii 1-104 ai Erei Democrate 7 Noiembrie 1917- 2020), dînd o definire științifică termenilor și sintagmelor esențiale: Politică, Partid, Putere, Democrație, Putere Democrată, Lupta-de-clasă, Alegere, Votare, Internaționalism, Revoluție și Contrarevoluție ș.a., preluînd critic dezaurul anterior de gîndire și practică.

Creator al Doctrinei Comuniste, prof. Ungureanu a realizat și Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) la 23 martie 1996, înscris abia după zece ani de proces și numai în urma Hotărîrii CEDO, fiind însă imediat radiat în mod abuziv de către Statul Contrarevoluționar al peceriștilor, dar, consecvent și hotărît, reînființează Partidul Comuniștilor în 23 aprilie 2015 care participă acum, pentru a doua oară, la alegeri.

(Text redactat pentru ziarul ”Romînia Rațională”, 12 noiembrie 104 e.d.)