Mă prezint: un jurnalist adevărat !

În 1994 am participat pentru prima dată la un Congres al Jurnaliștilor (la Eforie Nord), fiind cazat la hotel împreună cu un tînăr, Adelin PETRIȘOR, care se mira de ”curajul” meu de a veni în numele unui ziar de stînga (radicală) al cărui ”factotum” eram și îl asiguram pe colegul tînăr că va ajunge și el, după cum observam prefigurări, la valențe de curaj pe care i le vor imprima Verticalitatea și Demnitatea pe care dorea cu ardoare să le onoreze la nivelul optim (ceea ce confirm că s-a întîmplat cu prisosință în evoluția sa și nu numai în misiunile de război).

Prima frază mi-a fost sugerată (sau impusă) de titlul publicației ”Romînia Rațională”, pentru că, mai întîi, în Romînia nu este, de 31 de ani, nimic rațional, începînd cu felul în care se scrie de către unii cuvîntul Romînia, punînd în cuvînt -în locul Regelui scrierii și rostirii (și rostuirii !) Dace, î,-caracatița străină menită să ne autodesființeze ori să ne reducă mii și zeci de mii de ani din existența multidecamilenară a Poporului și a Neamului Dac, pentru a sta pe post de cățel jigărît la poarta imperiilor (acum fiind rîndul Porții Cotromane Romano-Germane de la Strasbourg).

De altfel, Romînia nu numai că nu este rațională, dar Romînia nu mai există practic sub mai multe laturi ale existenței unui Stat: Patria ca teritoriu neștirbit, inalienabil, Putere și guvernare suverane, economie autonomă, limbă pură (și unică), Credință a fiecăruia pentru Puterea legală și legitimă, împletită cu devotamentul Puterii pentru Popor…

Am văzut din prezentările de pînă acum ale Redacției că este vorba și de un partid omonim cu ziarul (dar nu am cercetat; știu însă că nu este, cu adevărat partid, ci o asociație cu pretenții politice - eu am evidențiat disocierile necesare în sute de articole și în cărțile mele- aspect asupra căruia voi reveni ulterior).

În urmă cu mai mulți ani, am avut inițiativa (asemănătoare în formă, dar diferită de a dv) de a crea un ziar politic național, deschis tuturor partidelor, fără excepție, care să nu aparțină niciunei grupări (în nici un caz unui partid !), cu asigurare totală de la buget, nesubordonată autorităților, cu spații egale pentru fiecare partid și fără drept la publicitate (decît cea aparținînd partidelor în spațiile destinate); se numea Tolba cu Politici. Lucrătorii, jurnaliști adevărați, nu aveau dreptul să răcnească unii la alții, nici la partidele adversare, nici la conducătorii statului, ci să scrie lin și înțelept, cum ziceți dv. referindui-vă la deontologia profesională, nepermițîndu-se excese ne- și anti-jurnalistice de tip C.T.P., Barbu, Robert, Banciu, Firea sau… altul, acela care a devenit sub-șef de partid și parlamentar (poate pentru că răcnea cît o cireadă de paracopitate ?).

Declarați intenții pozitive, dar, cum arată începutul, realizările sînt esențial potrivnice, probabil pentru că ați preluat stigmatele emblematice ale ”presei” post-decembriste (care nu există): tema ”eu cu cine votez ?”(despre inexistența partidelor reale din urmă cu 150 de ani), goana după ciolan (autocondamnare la moarte a jurnalistului), prezentarea Candidaților pentru Votare (în locul existenței și caracterizării Partidului pentru Alegere), utilizarea unor termeni și sintagme din subsolul lexical (al barbarismelor) uitînd (sau nesocotind ?) că deținem prima limbă și scriere din Lume, nerozia cu ”a Patra Putere” (v-ați luat după juriștii din parlament care, după terminarea facultății, au uitat că Puterea este una singură – Legislativul, celelalte două trupuri de organe ale statului, Administrația și Justiția, fiind, sau ar trebui să fie, slugile cinstite ale Puterii), dublată cu aberația, demnă de analfabeți, cerînd separarea, despărțirea lor, pentru a fi (exact cum nu trebuie)… independente !

Just criticați însăilarea oarbă și surdă pe care o numim, de 30 de ani, Constituție, care este primul motiv de rîsu-plînsu neamului întreg, ca și criticarea rețelelor de batjocură pe care, din neatenție, le numiți cu fler antonimic ”de socializare”.

Susțin cu tărie că, adunați în jurul unui nume interesant ”Romînia Rațională”, Jurnaliștii Adevărați ar trebui să militeze o vreme, un an, doi sau 100, pentru cel mai important lucru vital:organizarea politică a țării, prin care găștile actuale de infractori și caricaturile împinse în vîrful ierarhiei să fie înlocuite cu Partide politice, definite lingvistic, lexical, juridic, moral, social chiar prin textul unei Constituții adevărate (fără ”părinți” antidemocrtați) și o lege specială cu trei-patru articole, care să nu permită nicio imixtiune a Statului în treburile Partidului.

Ce ziceați de un Jurnalist… Adevărat ?

12 noiembrie anul 104 al Erei Democrate