-
Încărcare
Încărcare
Votul este singura variantă de exprimare pe care o au cetățenii atunci când se discută despre conducerea României, alegeri locale sau parlamentare și referendumul local sau național.
Conform Constituției existente în 2020, dacă se cere exprimarea votului într-o situație, cetățeanul are opțiunea de a se prezenta sau nu la vot.
În cazul unui referendum, dacă majoritatea cetățenilor NU se prezintă la vot referendumul este invalidat. Dacă majoritatea cetățenilor se prezintă la vot, rezultatul referendumului este dat de opțiunea care întrunește majoritatea simplă a voturilor exprimate. Acest lucru înseamnă că dacă 50% + 1 dintre toți cetățenii cu drept de vot se prezintă la urne, și 50%+1 dintre toți cei care votează aleg aceeași opțiune, atunci 25%+2 dintre toți cetățenii cu drept de vot decid în numele majorității. Deci din aproximativ 19 milioane de cetățeni cu drept de vot, ies la vot 9,5 milioane referendumul este validat. Dacă din cele 9,5 milioane 4,75 milioane votează ceva, restul de 14,25 milioane trebuie să se supună!
Cei care influențează semnificativ aceste cifre sunt exact cetățenii care refuză să voteze.
Constituția de acum nu permite nici măcar analiza grosieră a motivelor care stau la baza neprezentării la vot a majorității cetățenilor.
În cazul alegerilor, fie ele prezidențiale, generale sau locale, nici măcar nu se mai pune problema pragului de 50%+1 pentru validarea rezultatului. Acest prag este dus undeva la 30% prezență la vot. Dacă ținem cont și de faptul că pentru alegeri numărul de opțiuni disponibile este de minim 2 „viabile” și ducem calculele la „extrem” ar rezulta că 15% din cetățenii cu drept de vot, decid totul în țara aceasta. Adică o „armată de votanți” de circa 3 milioane de cetățeni! De unde și „puterea” unora de a avea „țara lor”. Minoritatea decide în republica parlamentară România.
Este evident nefiresc! Dar este o realitate! Care ar trebui schimbată!
S-a fabricat cândva o Constituție! Care a fost adoptată într-un anumit fel (nu dezbatem acum modul de adoptare)! De atunci și până la data acestui articol, s-au cârpit tot felul de găuri și s-au pus petice peste petice la tot felul de articole. Pentru plasticizarea situației, dacă haina care îmbracă această țară, ar fi colorată după fiecare petic, Constituția ar arăta ca o haină de clovn de la circ.
De-a lungul timpului, fiecare dintre cei care au trăit în România, au simțit mai mult sau mai puțin explicit, nevoia de înlocuire a Constituției actuale, cu altă Constituție. Această altă Constituție la care tânjesc foarte mulți (conștient sau nu) ar trebui să răspundă la multe probleme rămase nerezolvate chiar și după „cârpăceala” asiduă produsă de „clasa politică” și de „specialiștii” acesteia.
Există și trebuie menționată, propunerea apărută în 2014 numită „Constituția Cetățeanului”. Proiectul este amplu, meticulos explicat, și nu aduce nimic nou cu privire la obligativitatea cetățenilor de participare la vot.
Încercând să privim obiectiv la situația reală, ne vom da seama că toți cetățenii care nu votează au câteva „motivații”:
Deși mulți dintre cei care nu ies la vot sunt conștienți că prin acest lucru favorizează versiunea care va câștiga, refuză să ia în calcul „răul cel mai mic” sau „cea mai puțin proastă versiune” preferând să aștepte rezultatele date de minoritatea cea mai unită! În plus, le oferă prilejul de a își manifesta, oricând și cât mai zgomotos, dezacordul față de orice alt punct de vedere exprimat de alți cetățeni sub „umbrela” lozincii: „Eu nu am votat cu niciunii dintre voi! Toți sunteți la fel!”
Ei bine, pe acești oameni trebuie să-i privim ca fiind oamenii fără opțiune reală, transformați în minoritate și marginalizați de către textele legislative, începând cu Constituția și terminând cu legile electorale.
Uitându-ne la ultimii 10 ani, vedem că procentul celor care NU participă la vot este ca medie în jurul a 35-40%. Cu alte cuvinte sunt „o minoritate semnificativă”! Grosul acestei minorități sunt oameni care nu se regăsesc în opțiunile care „li se oferă”. Și ei, ca și oricare alții ar trebui să aibă dreptul de a spune „Nu îmi place nimic din ce mi se oferă! Vreau altceva!”.
La această masă de oameni care refuză participarea la vot, se adaugă o altă masă semnificativă de cetățeni care participă la vot pentru a alege „răul cel mai mic”.
Aceștia sunt oamenii care conștientizează că neavând o opțiune care să fie pe placul lor, toate fiind toxice, și dorind să facă efectiv ceva pentru a îndepărta cât mai multe dintre pericole, aleg să „respire” cea mai puțin toxică variantă oferită.
Pentru că niciodată Constituția nu a oferit cetățenilor varianta: îi refuz pe toți! Sau măcar varianta: mă abțin! Sau să ridice pragul de validare la 75% prezență la urne!
De ce? Ei nu contează? Ei nu sunt buni dacă nu sunt de acord cu „oferta”?
„Specialiștii” care au creat și masacrat textul Constituției au „omis” acest aspect!
Ai nevoie de mere? Te duci la piață și 10 producători au grămezi de mere care mai de care mai strălucitoare pe dinafară. Dar când dai deoparte primul strat vezi numai putregăite. Și ți se spune: ALEGE PRODUCĂTORUL! Dacă nu vrei de la niciunul, pleci și mănânci altceva. Dacă vrei poți alege ce îți pică de la grămada de putregai a oricăruia. Nu alegi pentru că îți place, alegi pentru că te simți obligat. Și „din privire” apreciezi care este grămada cu cele mai puține putregaiuri! Apreciezi că tomberonul acela pute mai puțin! Sau că, după ce ai cumpărat și arunci mizeriile, rămâi cu mai multe bune decât dacă ai fi cumpărat de la altul.
Cum ar fi dacă, toți cei care refuză să participe la vot, ar conta la numărătoarea finală?
Să zicem că este necesar să ne exprimăm votul! Nu contează pentru ce în această situație!
Să zicem că exprimarea votului ar fi obligatorie! Prin Constituție!
Fiind obligatorie, ar trebui să am opțiunea „nicio variantă” pentru această opțiune există în realitate!
Si dacă opțiunea „nicio variantă” adună cele mai multe voturi, este clar că potențialele răspunsuri și chiar problema sunt greșite! Și ar trebui eliminate!
Mulți confundă „nu mă duc la vot” cu „nicio variantă”! Confuzia este amplificată de faptul că „sondajele” prezintă „rezultate exprimate” nu „rezultate exprimate din total întrebați”.
Dacă „sondăm” 10.000 de oameni pe tema „Ce culoare îți place: a cerului sau a lunii?” și 8.000 te trimit la origini, 1500 răspund „a cerului”, 400 răspund „a lunii” și 100 răspuns „alta”, corect ar fi să spunem că 15% au răspuns „a cerului” și nu că 75% dintre cei intervievați au răspuns „a cerului”. Intervievați au fost 10.000, nu 2.000!
Deci a devenit o practică eficientă excluderea din orice situație a celor care nu sunt de acord cu variantele propuse sau se abțin.
A avea votul obligatoriu, însoțit de opțiunea prezentă obligatoriu „nicio variantă” și „abținere” ar putea fi o soluție eficientă în exprimarea cât mai clară votului tuturor cetățenilor?