-
Încărcare
Încărcare
Constituția României, titlul I, art.1, alin.(2)
„România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.”
Câtă „demnitate garantată” au avut cei care au murit arși de vii?
Întrebare retorică. Răspunsul este: ZERO!
Să privim din perspective diferite crima comisă de autorii necunoscuți dar știuți de fiecare dintre cei care se interesează sumar de situație sau de către cei care acordă 2 minute de atenție pentru a privi în ansamblu!
1. Perspectiva victimelor
Sunt bolnav, deci trebuie să fiu îngrijit! Sunt dus la spital, deci trebuie să fiu într-un mediu sigur din toate punctele de vedere! Sunt în spital, deci România (observați că nu spun STATUL) îmi garantează dreptul la îngrijire medicală de urgență! Mă pun în pat, îmi fac toate procedurile medicale pe care le consideră necesare! Sunt în comă. Incapabil să mă apăr, incapabil să evit un pericol imediat! Ceva ia foc! Nu contează ce! Contează că a luat foc! Eu, pacientul în comă, iau foc! Și mă arde, și durerea este insuportabilă, dar nu pot face nimic! O simt! Și văd cu ochii minții cum totul în jurul meu dispare într-o mare de fum și flăcări! Și apoi... s-a terminat!
România mi-a garantat prin Constituție: un tratament demn și o moarte „demnă”! Mulțumesc România!
2. Perspectiva asistentelor
Adunate undeva în salonul asistentelor, una întreabă din senin: „Arde ceva? Voi nu simțiți miros de fum?” Liniște! Spaimă! Adulmecări! Concluzie: „Undeva este fum!” Fuga să vedem unde! Alarma pornește? De ce nu pornește? Că este fum? Nu se aude nimic! Una strigă: „Vaaaai! Aici e fum! Sună la dom’doctor! Vezi unde e să vina repede!” Alta pune mâna pe telefon să sune la director!
3. Perspectiva medicului de servici
În salonul doctorilor dă năvală o asistentă:” Dom’doctor! E fum! Cred că arde!”
Am pacienți în salon! Sunt anunțat că arde ceva! Mă duc într-un suflet să văd despre ce este vorba! Fum gros! Văd flăcari! Înțeleg că există pericolul extinderii incendiului! Văd că nu am stingătoarele lângă mine. Nu știu unde sunt! Strig în gura mare: „Sună la 112! Sună la 112!”. Este fum gros! Înecăcios! Fug la pacienți! Văd că în saloane intră deja fum! Într-un colț se vede o flacără! Primul gând: „scoate-i afară pe oameni!”. Pun mâna pe primul pat! Încerc să deconectez ce se poate deconecta, ca să pot trage afară pacientul din pat, cu tot cu pat! Cineva în spate începe să tragă patul! Iese pe ușa înțepenită mai greu! Nu nimerește din prima! Mai încearcă! Trec la alt pacient! Fumul deja mă îneacă! Masca mă protejează, prea puțin. Ochii deja îmi ard în cap! Simt că nu mai am aer, dar trebuie să mai scot un alt pacient! Măcar un altul! Și decuplez de la alt pacient tuburi și alte legături. Cineva trage din nou de pat! Strig: „Duceți-ii cât mai departe! Să încapă mai multe paturi!”. Trec la alt pat! Căldura este infernală și văd că flăcările sunt mai mari! Sunt mai agresive! Fumul deja este rotocoale. Pe ușă intră curent de aer. Mă gândesc: „De mama mă-sii nu au pornit stropitorile din tavan?”. Nu mai contează! Alt pacient! Nu mai am timp să-l deconectez! Smulg patul și sar singure toate din pacient! Altcineva nu vine după mine să tragă patul! Îl întorc cumva și-l scot pe ușă! La ușă apare cineva care preia! Mă întorc în fugă! Arde deja! Într-un colț văd flacăra pe cearceafurile de la un pacient! Perdeaua a luat foc și a căzut peste pat! Și un alt pat începe să ardă. Am ochii în lacrimi! Fumul mă sufocă! Simt că ceva arde pe mine! Sau foarte aproape de mine! Pun mâna pe un alt pat! Trag! Nu se mișcă! Are frânele puse! Mă las să desprind frânele! Mă ridic! Ceva îmi arde brațul! Nu contează! Trag patul și îl duc la ușă! O gură de aer vine de undeva de afară! Simt că nu mai pot mișca mâna de pe pat! Sunt tras cu tot cu pat și ... gata!
4. Perspectiva directorului de spital
Zrrr... Zrrr... Zrrr...
Of Doamne! Ce mai este? Iar mă sună de la Spital!
- Da vă rog!
- Arde la spital!
- Ce??? Glumești? Cum arde? Unde arde?
- Arde la ATI sus la 3!
- Ai sunat la 112?
- Da!
- Cine-i pe secție?
- Doctorul X și Y și N asistente!
- Victime?
- Nu știm încă!
- Vin acolo!
Fuga la mașină! Nu stau departe!
Zrrr... Zrrr... Zrrr...
- Da vă rog!
- Sunt ... ofițerul de servici de la IPJ. Arde la spital!
- Știu! M-au anunțat! Mă duc acum acolo!
Scot mașina din garaj! Închid poarta! Trafic! Aud sirene de la Pompieri! Plec de pe loc! Ajung la colț! Nu pot ieși! Trafic! De ce n-am și eu sirenă? Sau măcar mașina de poliție să-mi deschidă drumul! Gata! Am ieșit! Stau la semafor! Aglomerație! Au trecut Pompierii! Degeaba claxonez! Nu mă lasă să trec!
Gata! Am ajuns! Mamă Doamne ce infern! Unde pun mașina să nu mi-o zgârie ăstia pe aici! Gata! Am găsit! Mă dau jos! Încui! Mă duc spre poartă! Paznicul nu este aici! Cască ochii să vadă ce fac Pompierii! Trec de poartă! Văd un șef de formație de la Pompieri!
- Bună seara! Sunt directorul spitalului! Ce s-a întâmplat?
- Nu vedeți? Arde sus la ATI! Vă rog eliberați zona să ne putem mișca!
Intru pe ușa spitalului! Agitație mare! O asistentă vine plângând!
- Bună seara! Arde sus la ATI!
- Victime?
- Da.
- Câte?
- Nu știu! Era plin acolo!
Fug pe scări! Cât îmi permite vârsta și sănătatea! Simt căldura! Simt miros de fum! Aud strigăte! Pompierii urcă pe lângă mine val-vârtej! Mă dau într-o parte! Alți pacienți coboară cum pot!
Zrrr... Zrrr... Zrrr....
- Da!
- Sunt Raed Arafat! Ce se petrece acolo?
- Nu știu! Abia am ajuns! Arde!
Se închide conversația!
Zrrr... Zrrr... Zrrr....
- Da!!!
- Bună seara domnule director! Sunt Președintele Consiliului Județean! Care este situația acolo!
- Încă nu știu! Vă sun eu înapoi!
Urc! Cu greu! Ajung la etaj! Fum gros! Strig la asistente să scoată afară gură cască adunați pe holuri! Și mă lovește un gând: „De ce nu este apă pe jos? Nu merg sprinklerele?” „Aaaa, nu avem! Am uitat!” „Să vezi acum ce mi-o trag ăștia pe tema asta!” „Dar lasă că mă descurc eu cumva!”
După cum vedeți fiecare dintre cei implicați poate avea o perspectivă total diferită asupra a ce s-a întâmplat în Crematoriul Județean de Urgență Piatra Neamț!
Orice om normal la cap ar înțelege că situația de acolo este datorată INCONȘTIENȚEI fiecăruia dintre noi! Victimele de la Crematoriul Județean de Urgență Piatra Neamț sunt pe conștiința fiecăruia dintre cei care am permis ca o sumedenie de „caracatițe” politice, medicale, sociale să crească până la dimensiunea la care s-a ajuns acum!
A fost Colectiv! După incident, Prim Ministrul și-a dat demisia!
Arafat s-a dat de ceasul morții spunând că va lua măsuri și va face și va drege!
Înlocuitorul Prim Ministrului s-au bătut cu pumnii în piept până au făcut bătături că sunt deștepți tare și vor ști să prevină situații similare!
Ne-au băgat în carantină! Serviciile medicale, chiar și în halul în care erau oferite, au fost reduse și mai mult!
Saloanele ATI sunt pentru terapia intensivă a TUTUROR ROMÂNILOR nu doar a românilor infectați cu Covid!
Se presupune în mod justificat că acele saloane ar trebui să ofere siguranța maximă pacienților internați acolo! Despre ce siguranță vorbim?
Spitalele românești, considerate oricum ca fiind sursa de infecție, nicidecum de vindecare, au fost „îmbunătățite” pe bani muuuuulți pentru a ajunge ... crematorii?
Cum poate un Președinte, presupus a fi: „al tuturor cetățenilor” și să spună senin că „trebuie să tragem învățăminte” din ce s-a petrecut, din nou, sub atenta lui grijă!
Cum poate „lista de candidați” care conține senatori și deputați care erau și în 2015 tot senatori și deputați să aibă obrăznicia de a vă cere din nou votul?
Cum puteți voi românii să votați din nou, aceleași și aceleași personaje dubioase?
Fiecare vot al vostru, dat partidelor parlamentare este de fapt un chibrit aprins în fiecare spital!
Vă dați singuri foc! Cu bună știință! Crezând că vă este mai bine cu „lista de candidați” cu experiență!
Ei o vor duce bine! Indiferent de minciunile cu care vă îmbrobodesc acum sau cu șantajele la care vă supun! Voi, noi, românii vor arde în spitale! Ei sunt tratați în altă parte! În siguranță! Plătită de voi, cei care alegeți!